duminică, 27 iunie 2010

Din nou in Crai - Colliers Dream Team


Uite-asa, nu stiu cum, fara sa-mi dau seama, vineri verificam prognoza meteo...eu +cei 7 pitici (10 la numar) in speranta unui we inedit pentru ei si mai putin inedit dar foarte drag pentru mine...la Curmatura in Piatra Craiului...Drag, caci prima data cand am fost pe munte, a fost aici, la Curmatura, in februarie 1997 (remember Anutza, Moni & Alex?:)...si uite asa, impotriva tuturor predictiilor negativiste, am decis sa vedem la fata locului daca e atat de groaznica prognoza, luind totusi in calcul ca urma sa cam ploua..deci eram dotati cu pelerine si geci.....a fost un we excellent, am ras mult si am urcat mult, ne-a plouat un pic dar..pentru ca nu am primit nici o plangere (ba am primit chiar solicitari de reeditare) cred ca a meritat efortul...dar sa lasam sentimentalismele si sa recapitulam ce am invatat din acest we:

1. Chiar daca ai mai fost pe un traseu, mai bine te faci ca nu ai fost si lumea va fi surprinsa de istetimea orientarii...altfel, daca ratezi marcajul de 3 ori, sigur nu te crede nimeni ca ai fost ;)
2. Maleta si banduliera sunt doua cuvinte ale limbii romane.
3. Daca drumul trece prin mijlocul unei stane, sigur e ceva gresit.
4. Daca te opresti din zece in zece minute sa mananci ciocolata energizanta, iti creste simtul de observatie si gasesti semnele prin ceata inaintea celorlalti.
5. Daca simti nevoia de cultura, poti sa faci un muzeu de sticle pe soba.
6. Nu subestima niciodata continutul unui rucsac. El poata sa contina snitele, cascaval, rosii, negrese, etc pentru zece persoane + paine, ciocolata si alte surprize :)

Asadar , thank you guys, ati fost fantastici si m-am simtit minunat cu voi!










































miercuri, 2 iunie 2010

Arhitectura veche, un pic de fotografie si multa dragoste de natura si de calatorie...

Un mix de succes as spune, pentru mine, desigur...
De cand am descoperit vechile biserici sasesti fortificate din Transilvania, mi-am propus sa nu uit ca, oricat m-as plimba pe alte meleaguri, inca mai am cate ceva de descoperit acasa - o atmosfera fantastica de autenticitate (aer, pe care, cu tristete in suflet, cred ca Sighisoara l-a pierdut, sufocata in mod abuziv de kitch-uri si renovari neinspirate). O atmosfera mistica, veche si uitat de lume, in care respira si acum un aer german, atat de nefamiliar noua celor din sud, dar atat de jinduit pentru cultura, rigoare si evolutie.

Satele sasesti sunt pustii...sasii au plecat demult in Germania, au ramas cativa batrani, care spun cu lacrimi in ochi povestea vietii lor monahale de odinioara in vreme ce noi, desprinsi de betoanele citadine, ne oprim pentru o clipa derutati sa ne patrundem de spiritul acelor locuri.

Imi doream sa ajung la Biertan demult...fascinata oarecum de acele fotografii cu satul dupa ploaie in aburii diminetii, prin care se intrezaresc turnurile bisericii, parca un decor fantomatic, rupt din secole trecute. Atestat initial in 1224, si in 1337 ca cetate, biserica îmbină armonios stilul gotic cu cel al Renaşterii, apărata fiind de trei ziduri de incintă cu turnuri şi bastioane medievale. Timpul e mai incet aici si ma umple de viata cu fiecare secunda care trece apasat in ceasul din turnurile vechi.

De faimă internaţională se bucură uşa sacristiei, cu un sistem foarte complicat de 19 încuietori, realizată de meşterii locali în anul 1515 şi care a stârnit un interes deosebit, fiind premiată la Expoziţia Mondială din 1900 de la Paris şi care constituie un exemplu reprezentativ de manufactură săsească medievală

Copsa mare, Richis si Valchid...cele trei biserici pe care am apucat sa le vizitam duminica...pe drumurile de munte peste care m-a purtat Discovery-ul Oanei (prima masina hidramata pe care o conduc)...Multumesc Cornelush ;)
In rest, mult soare, putina lumina buna de foto ;)...dar multe locuri frumoase....