Cheile Folea

In Cheile Folea, la 18km de Olanesti, Buila Vanturarita, un sector de chei foarte frumos, cu trasee interesante dar grele pentru mine, calcar, umbra...
Plecat cu 3 crai Matei, Cristi G & Don Gavani...care au excelat spre deosebire de mine..(cu riscul de a genera un ropot de...huiduieli)...trasee mai mult de brate, usor surplombate...ca atare multi nervi & frustrari pe 7- :)
Concluzia e ca m-au depasit asa ca m-am dus sa citesc despre Anger Management :)) Seara a fost faina, am stat la foc pana tarziu ascultand povesti de la Costila din epoci demult apuse...a doua zi am fost in drive test cu o masinuta superba Land Rover Discovery (multumim Oana) cu care, de altfel, era sa facem pana prostului pe autostrada:)....
Cateva poze mai jos...a se vedea ca am baut bere (cred ca eram suparata rau:))

Croatia 2009

This blog story will be entirely written in English as my Croatian friend, Renata Susa (Colliers Zagreb), to understand how fascinated I was with her country :) Thanks, Renata, for all the recommendations! Looking forward to seeing you!

Motto:
Those who seek paradise on Earth should come to Dubrovnik. (Bernard Shaw).

My last feelings of visiting special places are closed connected to my photo camera (Pentax K20), my best friend in such occasions. Through its lenses, I seek to transform my emotions into memories, to find out the spirit of the people as well as the life of the city, I lose myself into these, searching to discover part of me and part of ancient or medieval history.

Not very hard to find such things in Dubrovnik, medieval town-pearl of South Dalmatia, a town of museums and festivals, the town of taverns and restaurants, the place of a mild Mediterranean climate and wonderful landscapes.
The marble streets of Dubrovnik are lined with baroque buildings punctuated by beautifully sculpted Renaissance fountains and facades.
In the 17th century (1667), Ragusa (the old name of Dubrovnik – and also the name of our first trip boat) suffered a massive earthquake which turned the city into scraps. In addition to all these, 1991 brought war time and transformed the citadel into a battle field. Somehow, it’s incredibly amazing how well preserved is everything, including repairs entirely into the same architectural style.

So I lost myself into the streets of old city searching for the old town spirit, hanging around the small narrow passages, on the city walls and waiting for my favourite part of the day, the “magic hour” of the sunset. And indeed, I never lived such sunset atmosphere never in my life prior to the Dalmatian Coast trip.

We spent three nights in Camp Solitudo (two at the beginning of our trip and one at the end) and we highly recommend this camp, excellent services, 460Kuna (65Eur – 4 persons, one car, two tents), hot water, power supply, hot spot, etc. No charge for arriving after 2am into the night :), so we actually have been charged only for one night.

Camping Dubrovnik Solitudo Contact Info:
Camping Solitudo*** Reservation centre • tel +385 20 448 249
camping-dubrovnik@valamar.com • fax +385 20 435 622 web: http://www.camping-adriatic.com/

Our road to Croatia, passing through Serbia & Bosnia Herzegovina, was not as smooth as I previously thought, long waving sinuous way into the mountains, with two “speed exceed” tickets and three more passport control :). We reached Dubrobnik at 2am, mounting our tents near a funny hedgehog couple trying to mate. Next entire day was a beautiful walk through the citadel, as told you before...

More pictures from Dubrovnik here

More pictures from Split - Vodice - Camp Imperial here

More pictures from Zadar and Camp Ujce here

More pictures from Velebit - Jablanac here

More pictures from my blue laguna :) here

More pictures from Plitvice here

More pictures from Hvar here

More pictures from Tara Canyon - Muntenegru here

If you expected some usual resting holiday, don’t try our trip :) It was nice, funny, unpredictable, unplanned and affordable (around Eur550/person without feeling of missing anything)...for special details, give me a mail or a lemonade (I don’t drink coffee :) ) and I will tell you much more. I won’t bother you with boring details such as “what to visit/when visit ” as the internet is full of such details. Just hang around with a car and stop where you think might enjoy you...don’t waste too much time in commercial areas, as this country has much more to give in small villages next to the coast, meet people and ask about places, try fantastic fish food in hidden taverns and make it memorable!:) We did!

Basarabovo - Bulgaria

In Basarabovo, undeva la cativa km de Ruse si deci de vama noastra din Giurgiu...se afla o manastire foarte frumoasa, sapata in stanca...amintind cumva la un nivel redus de colosii din piatra din Petra. N-am vizitat-o (a inceput ploaia) dar next time, este un "must"...scrie cineva frumos despre ea, cu tot cu poze si descriere, pe blogul urmator:

http://dj-dia.blogspot.com/2009/01/manastirea-basarabovo-bulgaria-ruse.html

Noi mai mult cu gandul la faleza de escalada...ne-am propus sa o vizitam la intoarcere.Faleza foarte interesanta, calcar, dar un calcar foarte ciudat, plin de crestaturi si colturi, numai bun de julit palme coate si genunchi la orice moment de neatentie...Traseele incercate..cam greute...ne-am dat doar pe 2...ca a inceput ploaia...si corzile erau in perete..:)Pe primul am uitat cum il cheama..scria pe el gradul VI...f. nasol...cu multi pasi super grei...nu s-a laudat nicmeni cu rothpunkt...poate doar Bursucul, daca se pune ca era in mansa:)..al doilea...Romanian Boy..cica VII..asta a fost mai usor..dar tot nu l-am legat...mai era o gasca din Bucuresti, niste baieti mai avansati...noi ne-am facut de ras in coltul nostru, fara prea multe comentarii... o zona draguta de exploatat cand n-ai ce face o zi, in we...important este sa nu te enervezi ca te tot taxeaza prin vama..ba pentru pod, ba pentru vignetta, ba mai stiu eu ce....sa ai rabdare cu indicatoarele..si sa-ti iei mancare de acasa...ca prin satele bulgaresti trebuie sa ai mare curaj sa te aventurezi la cumparaturi...:)
Sunt cam 50 de trasee batute (bine!)cu grade intre V si IX parca, toate cu nume englezesti..ceea ce ma face sa cred ca multe sunt batute de bucuresteni...
Am uitat sa mentionez echipa fantastica..Laura, Bursucu, Alex, Ariciu, si cu voia dvs, ultima pe lista ralucita..

Laura in primul traseu..intrarea mai optimista, iesirea total demoralizatoare:)

In pauzele de odihna, am pozat fluturi..:) vezi www.ralucaoanavoinu.blogspot.com

daca nici eu, atunci cand?:)

Alex ai Matei epuizati de grad :)

Cow & Chiken...sau un pic de scoala la faleza din Poiana Tapului/Sinaia

Lucrurile marunte ma fac fericita :) Un un post prea serios poate...

Stateam si ma gandeam in timp ce micsoram pozele cat de norocoasa sunt ca ma fac fericita lucruri simple si tangibile, ca reusesc sa traiesc mai mult pentru prezent decat pentru viitor, lasand uitarii lucruri cotidiene, neimpliniri sau sentimente de vinovatie care poate m-ar termina psihic intre betoanele citadine. Ma intreba cineva deunazi, de ce tin Blogul asta? Daca o fac ca sa par mai interesanta sau mai in “centrul reflectoarelor” :) Cand eram pustoaica, mi se parea cool sa nu fiu inteleasa, sa las oamenii nedumeriti si intrebatori. La 30 de ani, mi se pare cool sa fiu inteleasa :) (funny, nu?) Motivul principal pentru care scriu se datoreaza convingerii mele personale ca nimic frumos pe lumea asta nu are valoare daca nu ai cui sa-l impartasesti. Mana de prieteni care urmaresc blogurile noastre sper/cred ca simt lucrul asta. Motivul secundar ar fi de natura si mai personala: as vrea sa reusesc sa traiesc la intensitate maxima astfel incat, indiferent de cand va fi ultima mea zi, sa nu-mi para rau pentru nimic :) (da, da, mi-e dor de mama, v-ati prins voi, dragilor)...

Lasand gluma la o parte, precum si sensibilitatea unei persoane extrem de insensibile :), am fost la cariera pentru ca tanjeam rau de tot sa ma catar. M-am bucurat mult de prezenta Oanei si a lui Don Gavani, precum si a curajosului junior Andrei, care s-a dovedit foarte ambitios si cuminte. Raducu s-a lipit si el trupei cu inca 2-3 amici, iar Alex N a participat si el cu mult elan la prima incercare de catarat together:). Sper ca i-a placut!!

Pozele facute de arici din regrupare cand ma dadeam cap m-au cam intimidat putin si, intr-un moment de deconcentrare, cand sa asigur, m-am dezechilibrat si am strans cu putere in mana bucla...si uite asa...fara rothpunkt sambata asta dar, sa zicem, cel putin multumita ca am avut ambitia sa incerc...

Matei ne-a pus nenumarate manse :) si s-a si autoasigurat pentru varietatea momentului. Ne-am prajit bine de tot (daca arde atat de rau in mai, cred ca va fi o vara taaare lunga si nesuferita) in stilul tractorist...dar parca a meritat chiar daca la mare o sa arat groaznic :)

Sambata asta mi-a deschis si mai tare apetitul pentru escalada...hmmm...cred ca sambata viitoare o sa fac o incercare in Bulgaria, sa ne mai destindem muschii obositi de atata gimnastica degetelor in fata calculatorului.

Biserici fortificate sasesti pe bicle

Sambata: Colun-Glanboaca-Sacadate-Nucet-Cornatei-Hosman-Fofelda-Colun
Duminica: Colun-Carta-Colun

Hosman - Holzmengen

Fortificatia a fost ridicata la poalele dealului si inconjura o biserica romanica construita in jurul anului 1270. La inceput avea trei nave, o absida a altarului si o clopotnita cu cinci niveluri. Portalul romanic tarziu are o decoratie asemanatoare celor de la Avrig, Sacadate si Toarcla, toate influentate de santierul catedralei din Alba Iulia, unde veneau mesteri pietrari germani sau austrieci.
Niste mesteri sau calfe din Viena care nu au gasit de lucru pe santierul de la Alba Iulia au incercat sa-si castige banii la sat si au ajuns astfel la Hosman, unde au ridicat marele portal, dupa modelul catedralei lor de acasa, Sfantul Stefan din Viena. (sursa: www.biserici-fortificate.com)

Cârta-Kerz

Manastirea de la Carta, metoc al abatiei de la Igris, a fost atestata prima oara in 1223, intr-un document din vremea regelui Andrei al II-lea, care confirma o donatie a cistercianului Gocelinus catre manastirea de la Carta. Astazi, ruinele ei se pot vedea in lunca Oltului, pe drumul care leaga Sibiul de Brasov. Din chiliile monahilor a mai ramas la sud de biserica un zid inalt, pe care se mai pastreaza inca ferestrele incheiate cu arc in plin cintru si o fereastra geminata.Biserica evanghelica de astazi ocupă de fapt doar corul si absida fostei bazilici. Portalul gotic prin care se intra in zilele noaste a fost probabil mutat de la o intrare laterala; arcele boltilor se intalnesc intr-o cheie de bolta romanica infatisand chipul Fecioarei Maria, ocrotitoarea bisericii, ca stapanitoare a cerului. Celelalte chei de bolta sunt decorate simplu, cu flori de floarea soarelui, iar intre arce se afla ferestre rotunde, cu sase lobi, care au primit ulterior vitralii.

de 1 Mai, in Cheile Bicazului

Si uite asa, cu planuri mai mult sau mai putin domestice, am aterizat in zona Bicazului vineri pe la pranz…Impresie generala: merita sa stai o saptamana acolo vara si sa te cateri…faleze sunt o multime, mi-am dat pana si eu seama ca este una dintre cele mai batute zone de alpinism si escalada din tara...si mai presus de toate….pereti de calcar, nu conglomerat..ceea ce mie mi se pare ceva mai atractiv…

Activitatile au fost extrem de complicate si variate..s-a mancat, s-a baut, s-a baut, s-a mancat, s-a mancat iar, s-a ascultat Raggae (mult…multumim Ionitza pentru culturalizare), s-au legat 2-3 miscari la faleza Raza Soarelui (Marius, ai pierdut pariul, dai sticla de Whiskey), s-a cantat (si chitara ta falseaza, nah:)), s-a dansat pe Whole Lotta Love (Sidonia, you’re on tape:P), s-a invatat sa se danseze pe Comandante Che Gevara (Thank God, I am not on tape:)), Ionita s-a initiat atat in tainele alpinismului de la baza peretelui cat si in oralitatea stilului..., Ciacarac a invatat notiunea de “Oala cu sarmale” si rolul ei in societate, Pantaza mi-a creat obsesii cu Cristina – celebra piesa..:)…. A fost fun, am inteles in repetate randuri ce e ala Tarhon, mi-am dat seama ca masina mea este mult mai faina decat masina de imprumut:)….si multe alte neintelesuri...pentru cei care nu au fost....”what happens in Rome, stays in Rome” :)…pentru ceilalti, sper ca v-am stors un zambet…

Iulia cu mine, facand pe divele in lanul de rapita :)

Natural Born Killers:)

din nou la schi, Predeal

In deplin consens cu proverbul " I can resist everything except temptation", am facut eu ce-am facut si am reusit sa-mi incalc promisiunea de a nu schia deloc in iarna asta, dupa operatia la genunchi. Totusi, gandindu-ma la Luciana care era inapoi pe schiuri la mai putin de 3 saptamani dupa operatie si fiind proaspata beneficiara a unei orteze, mi-am zis ca e momentul sa nu ratez in mod dramatic poate ultima zi cu zapada a sezonului asta.

Zis si facut, am plecat in brigada de 4, cu Cristi Ghelner, Mara & Matei catre Valea Prahovei, cu o destinatie oarecum incerta dar cu intentia clara de a prinde o zi excelenta cu soare mult si zapada.

Dupa ce am incercat in mod inutil sa-mi sustin punctul de vedere in legatura cu pofta mea de a merge la Predeal, oarecum corelata cu banuiala ca la Sinaia vom da peste interminabile cozi la cabina, am parcat in Sinaia, dupa voia majoritatii :).
Dupa aproximativ 30 minute pierdute in coada de la cabina spre 1400, am sunat-o pe Luciana (era in Austria) ca sa mai aflu care e atmosfera la Predeal. Mi-a dat numarul cuiva de la partie si in concluzie, in 5 minute, am urcat gasca in masina si am demarat in tromba spre Predeal :)

Alegerea a fost geniala intrucat era zapada din plin, mult mult soare si extrem de putina lume. Dupa 4 ture in forta pe sub teleferic, i-am acordat genunchiului 15 minute de repaus, iar el, ca rasplata, s-a comportat exemplar! Singurul aparat foto a fost al lui Matei, asa ca sunt putine poze, ne-am straduit sa pozam mai putin si sa schiem mai mult!:)






Schiul de we asta a avut loc multumita noii mele orteze :)
In mod paradoxal, ortezele rotuliene si cele pentru afectiunea meniscului mi s-au parut nu numai extrem de incomode, dar si ineficiente, la o prima impresie.
Orteza pe care o port acum (numai la schi si la coborari de pe munte)este specifica afectiunii ligamentului incrucisat, dar a fost singura in care am avut incredere sa-mi las toata greutatea corpului la schi.

Descriere:
Orteza de genunchi impotriva hiperextesiei cu deschidere anterioara

Functii:
Ofera stabilitate genunchiului.

Indicatii:
Leziuni ale ligamentelor colaterale, medial si lateral, leziuni usoare ale ligamentului incrucisat anterior, artrite si osteoartroza genunchiului

Material:
Tritex- material ecologic

Observatii:
Prezinta 2 atele din aluminiu, deschidere anterioara pentru o aplicare mai usoara si sigura. O singura banda care ajunge pe fata posterioara a genunchiului se opune hiperextensiei si ajuta la o mai buna sustinere si stabilitate.