Din lipsa de imaginatie, ne-am propus sa mergem prin Siriu, aliniati cuminti la gasca alpinet
(cota parte din ea). Cand am plecat din Buc habar n-aveam ce urma sa facem, asa ca in portbagaj am indesat cu mult optimism toate soiurile de echipament de la sfori de cocot, hamuri, bla pana la cort, saci, bocanci de plimbareala :)
Masina nr 1: Irina, Laviniu, Tanta si Andrei
Masina nr 2: Laura, Alex, Matei si cu subsemnata.
Evident ca nu am putut merge in coloana asa ca pe la un 6-7 seara debarcam in satul Colti, unde stia Laura ca trebuia sa vizitam niste "locuinte rupestre"....Cam ce-mi imaginam eu: parcat masina, dat jos langa o stanca, privit o bucata de stanca care ar putea semana atat a gladiola cat si a pom de iarna (Caragiu saracu') imbarcat inapoi si pe-aci tzi-e drumul....
dar ...surprise...:)....dupa ce am escaladat o ruptura de drum de vreo 10 m....am ajuns in sat, am intrebat si noi, ca oamenii, cum ajungem la "locuintele alea sapate in stanca":) Toti se uitau la noi cam dubios...intr-un final, invatatorul satului ne-a aratat cam pe unde vin si ne-a linistit ca avem de mers 2-2ore juma si ca oricum nu le gasim ca sunt ascunse....ca el ne-ar da un copil ghid dar se lasa noaptea...si nu-i lasa parintii...ca sa nu mergem..etc...dar te pui cu ariciul:) cum a auzit ca se lasa noaptea...degraba a sarit in sus de bucurie, ca nu mai facuse demult ture nocturne....and adventure:)) ahei...asa ca o pornim catinel spre obiectiv, fara sa-i mai asteptam pe ceilalti...pe care oricum nu-i puteam anunta pt ca nu aveam semnal.Desigur nu prea aveam habar la ce sa ne asteptam asa ca am luat-o catinel peste dealuri in directia aratata de localnic. F frumos, ealuri mai mult sau mai putin insorite...se lasa si seara:) Noi, inarmati cu aparate foto si video...si pusi pe chef :)
"In depărtare, cât gonesc ochii se desfac podişuri verzi, plaiuri luminoase ce se lasă în cascade pe stepenele munţilor, peste satele răzleţite pe văi, târle de oi se zăresc pe sub poalele codrilor, mori şi herăstraie de-a lungul apelor (…) departe în zări se desluşesc cătunele împrăştiate pe încheieturile măgurilor, întinsele obraţii ale Chiojdului-din-Bâsca, sat mare de moşneni cuprinşi, ale căror livezi şi islazuri pornesc din pajerea hotarului şi merg una până hăt în pripoarele Nehoiului, aproape de apa Buzăului”. (Alexandru Vlahuta - Romania pitoreasca)Dupa ce ne-am intors, mi-a trimis Laura un articol haios in care se vorbea de cat de bantuita de spirite e zona si cate legende stranii a generat :)) deci am pornit pe innoptat sa gasim "locuintele rupestre".
http://www.formula-as.ro/articolprint.php?id=2925
http://www.carpati.org/arww.carpati.org/articol/misterele_subcarpatilor_de_curbura_vineri_10_septembrie_2004/26/
Cam asa a fost in Muntii Buzaului. a doua zi...am avut o tentativa de al merge pe varf dar dupa ce am balaurit haotic vreo ora si ceva, ne-am despartit in doua grupuri...cei plini de ambitii care au mai balaurit in 2-3 ore fara rezultat:) si cei mai puturosi care s-au jucat de-a rapeluri peste viaduct spre incantarea si distractia turistilor care isi opreau masinile si se buluceau gramada sa vada ce fac "nebunii" aia acolo pe sfoara aia:)De mentionat ca Laviniu a facut un rapel de 50m, al doilea din viata lui, motiv pt care il felicitam din plin:)
As mai pune si ate foto, dar ma lasa nervii cu formatatul textului :))Deocamdata nu am reusit sa deslusim taina care planeaza asupra acestor locuinte (care trebuie un pic cautate prin padure si pe stanci). Noi am gasit doar doua dar cu siguranta sunt mai multe. Foarte interesant. Se intunecase cand am pornit inapoi, asa ca am urcat prin padurile "bantuite" la lumina lunii si a frontalei pana cand mi s-au terminat bateriile:)
La intoarcerea in sat am gasit un biletel in stergatorul de la masina. Ceilalti ne asteptau la "coada lacului Siriu". I-am dat bice si pe la 11 gasiseram si loc de cort asa ca am facut focul si ne-am pus pe depanat povesti:)
