arhiva...Aug 2003-Zangur

11 august 2003-hepiiiiiiiii barzdeiiiiiiiiii…me me

Bucegi/Comorile Claii/Portitza Caraimanului/Valea lui Zangur;

Sub egida "cand eram mica eram convinsa ca la 25 de ani o sa am happy family", va prezentam realitatea care pare sa fie mult mai cruda...."nebuneala totala"

Draga Moni (asa se incepe o scrisoare, nu?:) )

Sunt la 2 in fatza unui calculator si dupa cum se vede ma fac ca muncesc...ash avea ceva de facut dar ma simt ca drogata (nu stiu cum e...dar personal plutesc prin camera).

Hai sa-tzi povestesc genialul meu week-end...sar peste partea cu Drumu' Taberei..intrucat nu prezinta interes pt. tine...

Sambata dimineatza....plecam de la respectiva locatie cu masina la 6 si 5...si la 6:30 suntem in tren...In Busteni ma intalnesc cu Tudorel (colegul meu) care luase in grija 3 pusti si mergea sa le faca educatie montana in Izvoare...am stat un pic de vorba insa ...stii tu...Tudorel e destul de plicticos daca nu e beat asha ca n-am lungit-o prea mult...

Am plecat spre Shiel(Jepii mari) pt. ca din traseul ala se desprinde Valea Comorilor sau Comorile Claii. Cand am trecut de Hotel Silva..ghici cu cine m-am intalnit?...cu Nikos venise cu masina cu Roxana si cu o prietena de-a ei ..sa urce pe Schiel pana in Piatra Arsa si sa se intoarca in aceeasi zi (optimistish...dar , ma rog...poate au reusit). Le-am urat drum bun si am luat-o in sus pe poteca...si am mers noi pana cand Matei si-a adus aminte de Banca Mariei Tereza care este cam la 20 de min de urcat din traseu, sub o stanca...E o bancutza de piatra sub o stanca...construita in memoria MT de catre nepotul ei la 1880. Ceea ce mi s-a parut f misto este ca langa ea, intr-un copac..am gasit o cutie de lemn acoperita cu un plastic..pe care am deschis-o si in care am gasit un caiet pt cei ce trec pe acolo..un jurnal...e f aproape de poteca si totusi drumul nu e marcat si stie f putzina lume de el...

Ne-am continuat drumul nostru pe Schiel spre intrarea in vale...am gasit intrarea..un domn la vreo 48 de ani si invatza pustiul sa foloseasca o coarda...si am inceput urcusul....am recunoscut saritorile...matei urca la liber...la 2 din ele mi-am pus hamul si m-a asigurat. in fine...no problem...la iesirea din vale..pe la 7 seara...am gasit si braul lui Raducu care te scoate dupa vreo 2 ore in Schiel...l-am atacat numai ca ne-am pierdut rabdarea..si pt ca urmatoarea vale (uitandu-ne pe harta parea ca iese in platou, nu ca Comorile-cacofonie- care te lasa ca prostu sub niste peretzi de behai pana reusesti sa ajungi in platou desi esti la 30-40m sub el) parea f usoara, am luat-o pe acolo. Valea se cheama...Valea Urlatorilor..sau Valea Urlatoarei....ceva de genu...am ajuns la Canton Jepi (in zona) pe la 9 juma...pe un semiobscur...si de acolo printre jnepeni ne-am plimbat la luna plina pana in Piatra Arsa.

In Piatra A numai masini smechere si sportivi din aia matahalosi cu gagici blonde si telefoane mici...am dormit in anexa.

Duminica am plecat pe la 12 din PA si am ajuns la 1 in Cab Caraiman...am baut o cafea, am cascat gura pe acolo si am luat-o pe V Jepilor in jos. Cam la juma de ora am facut stanga si am urcat pana la 3 pe Braul Portitzei in Portitza Caraimanului...care este ca o portitza pe Caraiman..pe exterior (partea care se vede din Busteni) cam in sfertul superior) ..un loc bestial...era amenajat sub stanca bivuac..cineva innoptase de curand acolo..era si o vatra de foc..(itzi dai sema ce frumos....sus sus..undeva unde nu te stie nimeni)...De la Portitza am inceput coborarea pe Valea lui Zangur. Ne-a luat extrem de mult..vreo 4 ore...am iesit din ea pe la 7 juma (V. Zangur se desprinde din Valea Seaca a Caraimanului, care undeva pe la mijloc se bifurca). Vale greutza, desi cotata 1 a...saritori destule...nu exagerat de dificile..dar nici nesemnificative...ash fi cotat-o totusi 1b.

Pe la 7 juma am ajuns in Seaca Crucii sau Valea Seaca a Caraimanului...piatra de incercare a alpinistilor romani de la inceputul secolului...stiam ca ne astepta ceva mai dificil (cand am plecat din PA , ne-am intalnit cu Coti de la Salvamont si ne-a zis ca e ok, e uscata, doar ca ne trebe coarda pt ultima saritoare de pe Seaca). Aveam la noi coarda de 50m (sa-i dea Dumnezeu sanatate , am si pupat-o in gara) , 2 carabe, un 8, cordelina de vreo 15m......

Si coboram noi...naspa saritori valea extrem de dura.....cea mai dura vale pe care am vazut-o vreodata...l-am injurat de mama cred ca de vreo 100 e ori pe Walter Kargel care o coteaza ca 1b (unul care a scris o monografie a Bucegilor); se inserase si cand ne-a fost lumea mai draga...hop o saritoare surplombata...ce s-o escaladezi..coarda nene...rapel..alea..in fine...ne-am c... pe noi de frica (mai ales cand I s-a blocat coarda lui matei…si cand mi-a zis ca ii e frica…ma tot gandeam…doamne , sa nu cedam psihic)...in fine ...intr-o ora am trecut de ea.si iar saritori mai mici mai mari...pana cand dam peste una de 25 de m .....imi zic..am pus-o....nu se poate ocoli...scoatem frontala (1 bucata, ca istetzul meu matei i-o inprumutase lui Supa pt concursul din parang) si cautam pitoane...pana cand slava Domnului gasim unul....

Si sa ma vezi Monicutzo facand rapel pe o saritoare de 25 de m la ora 9 juma seara in cea mai crancena vale din abruptul bucegilor...cobor eu prima...ma fileaza matei...nu prea mi-e frica (cred ca sunt dusa un pic cu capul...ca nici cand am cazut atunci pe alba nu mi-a fost frica) ....apoi coboara el..asiguranduse singur...aici mi-a fost frica....insa totul a mers ok. Cand am ajuns sub ea si ne-am uitat in sus, nu ne-a venit sa credem...si iar l-am injurat de mama pe Walter Kargel cu cotatzia lui de cacao....au mai urmat cateva saritori mai lejere...si in fine am ajuns unde valea se domoleste si unde teoretic se intra in padure...la 11 juma se intampla fenomenul...dar draku sa gaseasca poteca nemarcata la ora aia...asha ca am urcat aiurea in padure si am luat-o logic in dreapta unde intuiam ca ar trebui sa fie partia Kalinderu..ne-am oprit sa sunam acasa..sa nu sune oamenii la salvamont...Intre timp undeva la vreo 20dem de noi cad niste pietre stanci...zgomot de craci...iar injur..acuma urs ne lipsea...am inceput sa chiuim si sa cantam ...Intr-o ora ajungem intr-un drum forestier...si in juma de ora in busteni...la 12 juma..plimbare pe luna plina:)...suntem franjuri de oboseala...picioarele mele sunt zdrelite...acum cand tastez simt mii de ace in degete de la prize si ridicat in maini...

Bineinteles ca la ora aia nu ami era nici un tren ...primul era la 3 :17...so am facut Stopul pana in Ploiesti....boul ala ne-a lasat in camp si dinfericire a venit un taxi pe acolo si ne-a dus la gara de vest..unde am mai stat pana la 4 fara 10 cand a venit trenu....am dormit o ora in tren...si la 5 juma eram acasa...