Stateam si ma gandeam in timp ce micsoram pozele cat de norocoasa sunt ca ma fac fericita lucruri simple si tangibile, ca reusesc sa traiesc mai mult pentru prezent decat pentru viitor, lasand uitarii lucruri cotidiene, neimpliniri sau sentimente de vinovatie care poate m-ar termina psihic intre betoanele citadine. Ma intreba cineva deunazi, de ce tin Blogul asta? Daca o fac ca sa par mai interesanta sau mai in “centrul reflectoarelor” :) Cand eram pustoaica, mi se parea cool sa nu fiu inteleasa, sa las oamenii nedumeriti si intrebatori. La 30 de ani, mi se pare cool sa fiu inteleasa :) (funny, nu?) Motivul principal pentru care scriu se datoreaza convingerii mele personale ca nimic frumos pe lumea asta nu are valoare daca nu ai cui sa-l impartasesti. Mana de prieteni care urmaresc blogurile noastre sper/cred ca simt lucrul asta. Motivul secundar ar fi de natura si mai personala: as vrea sa reusesc sa traiesc la intensitate maxima astfel incat, indiferent de cand va fi ultima mea zi, sa nu-mi para rau pentru nimic :) (da, da, mi-e dor de mama, v-ati prins voi, dragilor)...
Lasand gluma la o parte, precum si sensibilitatea unei persoane extrem de insensibile :), am fost la cariera pentru ca tanjeam rau de tot sa ma catar. M-am bucurat mult de prezenta Oanei si a lui Don Gavani, precum si a curajosului junior Andrei, care s-a dovedit foarte ambitios si cuminte. Raducu s-a lipit si el trupei cu inca 2-3 amici, iar Alex N a participat si el cu mult elan la prima incercare de catarat together:). Sper ca i-a placut!!
Pozele facute de arici din regrupare cand ma dadeam cap m-au cam intimidat putin si, intr-un moment de deconcentrare, cand sa asigur, m-am dezechilibrat si am strans cu putere in mana bucla...si uite asa...fara rothpunkt sambata asta dar, sa zicem, cel putin multumita ca am avut ambitia sa incerc...
Matei ne-a pus nenumarate manse :) si s-a si autoasigurat pentru varietatea momentului. Ne-am prajit bine de tot (daca arde atat de rau in mai, cred ca va fi o vara taaare lunga si nesuferita) in stilul tractorist...dar parca a meritat chiar daca la mare o sa arat groaznic :)
Sambata asta mi-a deschis si mai tare apetitul pentru escalada...hmmm...cred ca sambata viitoare o sa fac o incercare in Bulgaria, sa ne mai destindem muschii obositi de atata gimnastica degetelor in fata calculatorului.
