Am plecat tarziu spre Beletina, pe la ora pranzului, cu soarele batandu-ne in ceafa si cam astenizati de linistea si somnolenta care pluteau in aer. Drumul e foarte frumos, dar cam obositor prin soarele puternic si urci vreo 2 ore pana ajungi in padurea batrana care te mai readuce la viata cu umbra ei deasa.
La iesirea din padurea batrana si umbroasa...Oare pe aici haladuia si Tudor Vladimirescu?:)
Mai cu ochii dupa vipere, mai cu ei dupa fluturi, am ajuns catinel la adapatoarea din marginea poienii unde am lenevit ceva vreme.
In poiana Beletina, la stana erau baci Nadia si Giolgau, respectiv cei doi vecini de peste gardul nostru din sat, asa ca urcusul s-a incheiat cu o masa pe cinste cu cas si urda dulce. Spre apus, cand venise timpul sa ne cam intoarcem, am asistat cu interes la mulsul oilor. E foarte emotionant sa vezi pe viu lucruri pe care le-ai citit in copilarie si pe care le vizualizezi cumva rupte de realitate si oarecum apropiate de vremuri ceva mai arhaice.
In sat, cele trei gratii :) pe capita proaspat adunata
