arhiva...Iun 2006-Fagaras

Plecat-au 3 din Bucuresti si cu Raluca 10, pardon, 4 :D

Za dream tim : Theo (eroul expeditiei), Serbanica (norocosul expeditiei sau cufarul zburator)), matei (ariciul expeditiei) si Raluca, adica me&myself (upgradata la "melcul grabit" in urma ascensiunii de viteza pana la Caltzun)

Za Location: Fagarshu, munte mare, atat in sus cat si in jos, inclusiv in lateral.

Am plecat vineri cu masina (dragutza de ea...cum a ramas ea fara curent la intoarcere) spre Transfagarasan. Pe la 11 debarcam la Piscul Negru, unde ne lasase Shoimaru

cheia de la nush ce locatie a fostului cabanier, care s-a dovedit a fi o baraca cu ciment si cu apa pe jos:)..drept pt care, ca niste boieri ce ne gaseam, ne-am cazat (beton, 200klei de om) la mansarda la Piscul Negru (apa calda, saltelutza moale, ciorbica, alea).

Sambata dimineatza, adica pe la 10 o pornim spre Caltun....si mergem...si mergem..si urcam si urcam (dupa cum am mentionat, fagarasu e un munte mare)...principala provocare o reprezinta trecerea raului...de mai multe ori...si era involburat rau...io ma incapatzanez sa nu ma descalt..asa ca prestez diverse cascadorii si reusesc.

Mai trecem niste limbi de zapada si cu chiu cu vai..ajungem pe la 2 la Caltun (2135m). Acolo am dat peste 4 unguri din Cluj (:d) 3 meseriasi si o blondina.

Mancam ceva...vremea se strica, vant groaznic, valatuci de ceatza...numai bine de stat in refugiu. In concluzie, Matei cu Theo pleaca pe Negoiu, echipati pana in dinti si super light....se intorc victoriosi in 2 ore juma (!!!). Super fast, avand invedere ca in Faga sus e iarna frate, fara coltari/pioleti&experienta, mai bine stai acasa...Au urcat nebunii prin Strunga Dracului, complet acoperita de zapada, nelegati, caci vorba lui Matei.."acolo nu cazi daca vrei sa traiesti". Io cu Serban, ca baietii la refugiu:).

Pe la 10 ne-am bagat la somn...racorica in refugiu pt ca blondina ii astepta pe baieti care coborau din perete...si trebuia sa vada muntele...(baietii au venit la 2AM)..drept pt care tzinea usa deschisa....Dimineatza, m-am trezit prima, am dat buzana afara pt ca nu simteam vantul pe tabla refugiului.

Afara superb, soare, senin sticla, ii scol pe baieti...si ne urnim pe la 9 spre Negoiu io cu Matei si Serban, iar Theo spre Lespezi singurel...Ma lua cu ametzeala cand ma uitam dupa el cum urca un culoar superurât..in fine ne echipam noi 3...si incepem traversarea Vaii (tre sa ma uit pe harta) care da mai incolo in Strunga Doamnei. Ne legam, toti 3 avem plastici/coltari pioleti. Primul pleaca Matei, urmez eu, apoi Serban...Inainte sa plecam ii zic lui Serban..."frate, sa nu cazi, ca ai 90kile"...cobele din mine...intram in traversare...facem 5 pasi...il aud pe Mtaie cum tzipa "Serban, ...si ceva injuraturi" si realizez ca Serban a cazut...in fractiunea aia de secunda..dau sa infig coada pioletului si si apuc sa infig doar jumate, coarda se tensioneaza intre mine si Serban si ma smulge pe vale, Matei incearca sa ne tzina..nu reuseste...zburam toti trei..Imi dau seara ca Serban are inertia cea mai mare si ca e socat si nu face nimic cu pioletul...urlu la el sa infiga pioletul..nimic....sunt intr-o pozitie de rahat...alunec cumva pe lateral...si nu inteleg de ce nu pot sa ma redresez...am un flash si realizez ca imi agata coltzarii...indoi genunchii...si in secunda 2 ma opresc in piolet, se opreste si matei...si Doamne ajuta..si Serban. E speriat mort, logic. Il dezlegam (la faza asta mi-a fost mila de el...dar imi dadeam seama ca daca cade din nou, iar n-o sa-i facem fatza)...si o ia incet cu grija in sus (am cazut cam 30m)....

Urca jumatate de vale..si iar cade....se opreste mai jos unde se domoleste valea....La a treia incercare, infigea Serban pioletul si coltarii ca al mai experimentat alpinism...Frica pazeste pepenii, deh....Ajunge sus, il trimitem inpoi la Caltun. Raman cu Matei pe vale, rasuflam usurati...urcam si noi si ne continuam traversarea pana sub Strunga Doamnei. Facem poze, ne mai relaxam. Orele sunt inaintate...am pierdut f mult cu distractia cu "cufarul zburator"...iar ritmul meu impus de "melc grabit" ne determina sa facem cale intoarsa spre Caltun unde aveam intalnire cu Theo la ora 1.

Theo apare si el din ceatza la un moment dat..victorios coborand de pe Lespezi...si pe la 2 o taiem spre Piscu Negru unde ajungem la 5....suficient de devreme ca sa impingem masina la deal, la vale..pana porneste.

Una peste alta f fain in Fagaras...pana sub creasta vegetatie sublima, izvoare, cascade...ca in povesti...in creasta cam iarna.

In concluzie, iar e bine in excursie:)

va pupa Ralucita

arhiva...Mai 2006-Pe Pripon cu schiurile

Dragii mei, sub egida motto-ului

" a doua tentativa esuata de a cuceri o vale alpina pe schiuri de tura":D

va prezint RT din we aceste, Bucegi, 13 (ziua mea norocoasa) mai 2006

Am plecat cu Matei&Shoby spre Busteni cu masina intrucat am reusit sa pierdem trenul de 7:30 care era in planul initial.

Pe la 12 eram pe platou, eu cu Matei cu echipament de schi de tura + pioleti&coltari, Shoby cu

echipament de schi alpin. O pornim incet spre Releul Costila, avand in plan Valea Pripon (intre Malin si

Valea Cerbului).

Eram oarecum pusi in garda de starea zapezii pt ca Salvamontul tocmai suspendase desfasurarea concursului

de schi extrem Ecoul Malinului, dar tinand cont si de parerea Mariei Motoiu (specialist in nivologie la INMH- care ne spusese ca ea a inregistrat

10cm zapada nou la Omu) nu ne-am facut cine stie ce griji.

Soare fierbinte si zapada fleasca. Shoby s-a cam chinuit in bocanci, noi pe piei avansam f repede si fara efort.

Pe la 2 suntem la releu. Ne oprim, mancam ceva...apoi incepepm coborarea.

Matei coboara primul ca sa ne filmeze, Shoby urmatorul, eu ultima. Zapada e grea si incomoda, e groaznic de

luat curbe...ne chinuim sa ramanem in picioare si nu prea ne iese, nici pomeneala de schiat artistic.

La un moment dat ma opresc si ascult cu atentie...se aude un zgomot, in departare, un fel de avion, dar nu e avion, si inteleg

in mintea mea ca undeva a curs o avalansa. Imi fac ochii roata pe vale si numar 10 avalanse proaspete pe Pripon si

Valea Cerbului. Tresar si ma uit cu atentie in jur sa depistez eventualele fete periculoase. Baietii ma tot striga, nu stiu de ce nu vin.

Ii intreb daca au auzit, se fac ca nu ca sa nu ma sperie...In fine, cobor mai departe pana se ingusteaza valea, acolo ne oprim, Shoby coboara in trepte cu schiurile, eu scot pioletul si cobor pe clapari. fac un pas, doi...si de pe versantul celalalt aud o pârâitura si vad cum se rupe zapada

si porneste cu zgomot (un zgomot care mi s-a intiparit adanc in timpane) spre vale....nu ne viza, caci eram pe versantul celalalt.

Ramanem tacuti cateva minute, apoi incep sa-mi linistesc cele 140 batai pe minut ale inimii..si iau decizia sa ma intorc.

Baietii nu se lasa prea mult rugati desi caldarea pe care o avemn de urcat pare atat de lunga si infernal de obositoare in soarele

dement de la ora 3 (remember zicala" coborati cu avalansa de 3"?). Baietii erau cu camera in brate, dar se pare ca nici unul din noi nu si-a

adus aminte de camera in momentele alea.

Incepem sa urcam incet incet, intre timp mai curg si alte avalanse mai micute pe celalalt versant...bubuie una mare pe Valea Cerbului,

mi se par o capcana a mortii vaile la ora aia, si muncesc din greu sa castig altitudine pe pieile de foca. E f cald, urc pana la epuizare, apoi ma opresc 2 minute, si iar. Este infernal de cald...poate peste 20 grade. Matei a ramas 5 minute sa prinda cu camera o nou avalansa...zice ca a prins una mai firava..

Shoby se chinuie rau de tot, el nu are piei, pt el urcatul vaii inseamna cateva ore bune. De sus coboara Mario din Busteni cu o gasca de nebuni cu placile si Shoby decide sa mearga cu ei. Ne despartim, noi continuam urcusul si intr-o ora suntem sus, la releu, ascultand o data la 5 minute cate o nou avalansa pe morar sau pe cerb. Facem o pauza, mancam ceva...ne scoatem pieile de foca, ne punem schiurile si in 20 minute ajungem de la releu la telecabina. ...unde ghinion, cabina se oprise juma' de ora...toate variantele gen "jepi", "shiel", "furnica" au iesit necastigatoare la cat de obosita eram asa ca am dormit la babele.

Matei s-a sculat la 5 si la 6 a coborat pe schiuri (Tot Priponul, de data asta inghetat), eu am coborat cu cabina si ne-am intalnit la Gura Diham, de unde l-am luat eu cu masina.

Cred ca au fost sute de avalanse in Bucegi sambata, poate si duminica, avertizarea Salvamont nu a fost de pomana, a fost cred, cea mai periculoasa zi din iarna asta.

Din fericire, desi erau multi schiori pe vai, nu a fost nici o victima.

Poze in cateva zile.

ralucita

arhiva...Mar 2006-Tura extrema Babele Omu :)

Motto: "iarna nu-i ca vara"

Daca majoritatea fac legatura cu remarca lui Basescu, eu clar

o voi face cu mareata tura de iarna, expeditie (vorba lui matei, by fair means) de la Babele la Omu si retur :) din we trecut.

Si mai stiu ca cine nu a trecut prin asa ceva, nu crede...Oh cmon...cat de greu poate fi dela Babele la Omu?:) Ei bine, voila:

Eu si cu Matei ...raciti morti...totusi....

Am plecat sambata dimineata spre Busteni, eu cu Matei, Manole si Razvan..cu gandul sa bem un vin fiert la Statia Meteo de pe Varful Omu cu George Porancea de ziua lui (50ani), cel mai drag om de la statie

(din punctul nostru de vedere:), meteorolog de o viata.

In tren am vorbit cu Supa&Drobeta care vroiau sa ajunga la Omu si apoi in Malaiesti. Vremea se anunta proasta asa ca am marit pasul spre cabina in speranta ca vom ajunge sus inainte sa fie oprita (cabina:) )

Am ajuns la Babele, ne-am intalnit cu Supa&Drobeta, noi am ramas sa mancam o supa, ei au marit pasul, ca deh..aveau planuri mari...

Am plecat si noi, dupa supa de rigoare:), afara batea un vanticel neprielnic..dar vizibilitate era cat de cat....

Eu cu Matei ne-am pus schiurile de tura, si incet incet pe piei am luat-o la deal.Super senzatia, un efort incredibil de mic spre deosebire de Razvan si Manole care se scufundau pana la genunchi in zapada cam grea si neinghetata.

In stilul asta am ajuns in Saua Sugarilor..moment in care mi-am scos claparii pt ca aveam niste rani cumplite, ei nefiind de tura:D si am pus bocancii (de vara, ca nu era sa car si plasticii, nu?:) )...a urmat distractia cu Cerdacul....traseul de iarna e destul de delicat...pt cei care nu au fost iarna pe acolo..este deasupra cerdacului...pe o panta inclinata...pe scurt..daca cazi acolo..in 5-10m decolezi de pe cerdac

si aterizezi in cap probabil in valea cerbului...asa ca NU cazi si gata.

Easy to say...mai ales in bocanci, fara coltari (aveam coltari potriviti pe clapari dar din cauza ranilor nu puteam sa-i incaltz. Noroc ca Ariciu a avut grija si a luat 15 m de coarda..si incet incet si legati, cu pioletii in mana am traversat zonele expuse.

La iesirea din Cerdac...s-a lasat ceata....si a inceput distractia cu white-out. ..o mare ciulama alba peste tot in jurul nostru......iar am cautat varianta de iarna...cu greu..mergand din stalp in stalp..printre-un relief care din cauza zapezii varia destul de mult fata de ce stiam eu.....am mers asa unul langa altul...pe manole il pierdusem in ceatza....asa ca am continuat cautarea marcajelor..pana cand ...ne-am oprit pe o margine de hau...am presupus dupa marirea pantei....de unde nu mai vedeam nimic...din fericire am auzit vocea lui Supa care iesise cu George sa ne ghideze dupa sunet..noroc cu ei...Eram la 50m de cabana.

Cabana..complet ingropata in zapada...in statie am intrat printr-un tunel...zapada mult mai mare de 2m....

Noi am intrat, George s-a intors dupa Manole si dupa 10 minute l-a recuperat si pe el.

Babele-Omu : 5 ore juma...Ahei :) Supa&Drobeta au renuntat la Malaiesti...peste vreo 2-3 ore au aparut inca 4 tipi care veneau de pe Acele Morarului...echipati calumea de alpinism de iarna..mai experimentati si mai umblati....s-a lasat noaptea si viscolul s-a oprit....cerul s-a impanzit de stele...si supa a facut super poze ...noaptea...(supa..pozelee!!!!!!!!!)....

Dupa ceva supa...si mangaiat Artica (motanul negru de la Statie) am tras la somn...un somn greu

si obositor..prea cald..prea uscat....si prea inghesuit...Matei a facut temperatura....

M-am trezit la 6 (prima!) in afara de George care a facut masuratori din ora in ora toata noaptea...

ca sa pozez rasaritul....n-am avut ce...viscol si white-out..IAR!!!!!........

George ne-a povestit ca pe la 1 noaptea venisera in "plimbare" niste tipi din Malaiesti..care s-au intors pe acelasi drum...deci poteca batuta...asa ca Supa si Drobeta si-au facut sperantze si au plecat pe la 9 juma spre Hornul Mare...Pe la 11 ne-am echipat si noi si am plecat prin viscol spre Cerdac... din spate veneau 3 siluete inzapezite...Supa&Drobet&Razvan..care se intorceau din Saua hornurilor...unde dadusera peste o super cornisa de care nu reusisera sa treaca....Asaca am plecat inpreuna spre Cerdac...viscolul s-a intetit si ne izbea cu o forta incredibila....ma gandeam cu spaima mare cum o sa trecem de Cerdac...urlam unii la altii ca sa ne intelegem desi eram la cativa metrii...in fine Supa ne face semn ca se intoarce la Statie si mai sta o noapte...io ii fac semn lui Matei ca trebuie sa coboram..macar sa incercam..ca mi-e jena sa sun la munca sa le zic ca nu pot sa vin...ne hotaram sa continuam...Cautarea semnelor este o provocare..ne oprim la fiecare ca sa-l cautam pe urmatorul...Supa se hotaraste totusi sa mearga cu noi..asa ca suntem 8 (s-au mai lipit niste timisoreni de noi)...1 domnisoara si 7 cavaleri :)...

Acum imi vine sa rad de o faza...supa coborand un horn..descatarand la piolet...si noi deasupra....si vine un vant din ala napraznic...infigem cozile pioletilor si ne trantim pe jos....supa urla" bahhh..plecati din capul meu..o sa-mi cadeti in cap"...matei urla "taci mah ca ne tzinem bine" :)))

in fine...ajungem la Cerdac, zona sensibila...io cu Supa ne rugam sa se opreasca vantul sa trecem zona expusa....trecem in viteza..eu legata de matei. la piolet si coltari ....avem noroc..vantul se mai opreste...si reporneste dupa Saua Sugarilor....urmeaza vreo 2 ore de halucinare pe platou in cautarea semnelor....ajungem intr-un final apoteotic la Cabana lui Catalin Manoliu...sapand poteca

la greu.(se acopereau toate urmele in 5 min).....si tot asa la Babele...pe care am vazut-o la 3-4 m de ea......dela Babele la telecabina am facut 35 min!!!! pt ca nu stiam in ce parte e..asa ca baietii au "maturat" zona si supa a gasit gardul de la cabina :)) Nu radeti..stiu ca sunt 25-50m intre Babele si Telecabina....dar chiar eram debusolati total...am intrat in Barul de la cabina desfigurati..parca eram niste monstrii.....cu cagule, ochelari, pioleti, coltari ingropati de zapada..si cu fetele vinete....8 monstrii....o secunda de odihna..apoi vestea imbucuratoare strigata de la bilete...."Cursaaaaaaaa"

Merge cabina...suntem salvatiiii:)

In 30min eram in busteni pe o ploaie mocaneasca...apoi la Sibiu...la caldurica si somnic....:)

Eu si Matei suntem in continuare raciti morti....

Concluzie.."iarna nu-i ca vara"

V-am pupat, raluca

arhiva...Aug 2004-Rasnoave-Cezar Manea

Avand in vedere ca mi-am propus sa ma urnesc sa incropesc la repezeala un raport de tura,
iaca scriu si io cateva randuri...asadar am plecat din bucuresti cu acceleratul de 21:03 o droaie de lume..dar ne-am risipit pe parcurs..cert e ca in predeal am ajuns eu cu crisa,gabi si matei ..am incercat cu chiu cu
vai sa ne aprovizionam cu mancare dar la ora 11 era un singur magazin deschis...cu pretzuri nocturne..dar nu prea aveam de ales.

Am luat apoi un taxi pana in 3 Brazi apoi am luat-o incetishor pe poticutza. 4 oameni 1 frontala..dece? nu ca n-am fi avut totzi...dar a mea s-a stricat (duhul sfant a bramburit-o si mi se stingea cand mi-era lumea mai draga si padurea mai neagra..vad ca am inceput sa vorbesc in versuri:) ), a lui matei uitase sa se aprovizioneze cu baterii (ca o lanterna inconstienta ce e!), iar a lui Gabi..inca nu se nascuse. Deci, bine echipatzi am trecut pe langa stana aia de vaci (cika ii zice saivan) in latraturi invernale ocolind cu grija vaca care ne-a sarit pe
neasteptate in spatziul vizual, nedumerita probabil de ce avem un singur far si atatea picioare. Ne-am cufundat apoi in linistea padurii..pe care o tulburam in mod regulat cu tzignale anti urs. Dupa 1 ora doua de impleticeli prin padure ne-am trezit in drumul forestier din chei si am luat-o catinel catre bolovanul
prostului.


Pe drum ne-am intalnit cu ovidiu si cosminel care ne asteptau la un foc langa niste familisti speriatzi de urs. Avand in vedere ca trecerea de la padure la pajisti in miez de noapte e semnificativa ca nivel de luminozitate, ne-am luat catrafusele si am pornit in directia ursului ca deh...aia era si directia bolovanului. Din fericire..nici un incident...Ne-am pus corturile, am stat intinsi pe burta la palavre luminatzi de 2 lumanari si o puzderie de stele.. 6 oameni si o sticla de vin rosu.

Pe la 4 jumate ma gandeam ca nu mi-ar strica un pic de somn si m-am retras in vastele apartamente. Cortul saracutzu..ca de obicei, fara cuie..noroc cu ceilaltzi...Dimineatza ne-am grabit sa intram intr-un traseu mai repejor inainte sa-mi pofteasca musafirii (era ziua mea si veneau oamenii de prin diverse locuri din tzara...bucuresti, BV, mures...etc) si nu era taman frumos sa ii primeasca pajistea goala.

In consecintza..eu cu matei am plecat sa facem Cezar Manea , Crisa cu Peste Creasta Generalului, urmand sa ne intalnim in regruparea comuna . Traseul super...absolut ok pana la sfarsitul lungimii a doua unde am dat peste un pasaj care mi-a scos peri albi ...din fericire stiam de la crisa care intampinase probleme similare in urma cu 1 saptamana asha ca eram dotata cu 2 scaritze....aa:)) am uitat sa va zic..scaritzele erau ale lui
alex,personaj de 2 m...asa ca urcatul de pe o treapta pe alta a fost halucinant:)

In juma de ora am reusit sa depashesc momentul...si am ajuns happy in regrupare unde i-am gasit si pe cristina & peste. Am stat acolo vreo 20 de min..timp in care am fumat o tzigara si am incurajat-o pe alexandra
(nemtzoaica) care tocmai sarea cu bungee...apoi am parcurs un traverseu mic..un hornuletz si am iesit in regruparea a 3 a din Creasta Generalului. De acolo am coborat prin padure pana pe Pintenul Magarului (unde sunt cablurile de tiroliana) de unde am facut un rapel luuung cu doua corzi ingemanate. Cristina, te rog io, cand face un om rapel cu coarda ta, ca sa nu faca stop cardiac, explica=i ca tu notezi mijlocul corzii cu leucoplast...si ca daca rapeleaza si simte ceva asemanator cu capatul corzii, sa stie ca ala nu e capat, e doar
mijloc...trairea a fost de senzatzie :)

A urmat o seara luuunga cu mult cantat ...pe la 12 ne-a venit ideea mie si lui matei sa ne dam un pic pe bolovanul prostului...am pus un reflector de la masina cristinei (colega mea) pe perete si ne-am dus sus pe poteca sa punem o mansa si sa facem un rapel. ne punem echipamentu...strig la aia de
jos...arunc coarda....intreb..au ajuns jos capetele? daaaaaaa...sublim...ii dau bateie si pe la mijlocul peretelui..hatz ma uit...mi se termina un fir...ooops....evident ca aveam un opt la brau..motiv pt care nu puteam sa urc...de exceptzie..10m sub mine..o placere...ma uit cu oarecare disperare dupa un piton si rapelez in continuare pana la el..ma pun intr-un zelb si imi trag sufletul...dupa care urlu dupa matei ca mi s-a terminat coarda. Matei urla inapoi sa raman in zelb si sa scot carabina cu 8 si sa egalez capetele...dar carabina e lemn...e tensionata in ultimul hal...si nu reusesc sa o defiletez desi fac eforturi considerabile....asha ca se duce si face rost de inca o coarda si face rapel pana la mine....si incearca sa-mi deshurubeze filetul...da nimic hotaram sa ne asezam in ham relaxatzi sa ne gandim.


Intr-un final ne pica fisa...cerem lui spirtix sa faca rost de la cristina de inca un opt plus o caraba ca sa pot sa trag coarda si sa fac rapel de unde ajunsesem...i-am sugerat s-o si scoale:)(cu injuraturile de rigoare) ca era singura care mai avea cat de cat idee de util;itatea echipamentului ....au urmat dupa injuraturile ca taman ce o sculsem..ne-am prins cum sa coboram..../dupa 20 demin de stat in ham (fratzilor, nu e prea comod, imi cam amortzeau picioarele..noroc cu spirtix ma facea sa rad ..cika "uite mama,un om blocat in coarda.....dupa ce a venit si matei" uite mama 2 oameni blocatzi":) apoi ne intreba" sa vin si eu?":))

Ne-am hotarat sa strangem tot si sa mergem la foc sa cantam, sa bem...ca ce naiba..o data pe an e ziua mea....si am petrecut pana dimineatza...pe la 5-6 dimineatza...taman ce adormisem...si visam urshi pe paine...hop ma trezesc intr-un zgomot infernal si simt cum panza cortului se apropie vertiginos de
fatza mea....si trag nene un urlet...de au cazut toate pietricelele de pe trasee (cel putzin un an...nu mai e nevoie de cashti in peretzii din chei) ...dupa rasetele de afara deduc ca soldier picase pe cortul nostru..saracu de spaima la auzul url;etului meu..a inghitzit guma si a taiat-o la picior pe deal in sus mancand pamantul. In juma de ora s-au potolit si astia din ras..supa care am adormit instant.

Duminica m-am trezit pe la 12-1 ...matei s-a dus cu marius si georgiana sa-i urce pe General...io cu crisa..nu mai aveam coarda ca i-o daduse lui ovidiu dimineatza cand a plecat...asha ca ne-am foshgait pe la cort si in 2 ore am ridicat ancora si am plecat.

in concluzie, hepi barzdei tu mi , mai draga, mai!

arhiva...Sept 2004-Creasta Costila Galbinele

Dragi copii,
dupa cum v-am mai zis (unora dintre voi), toata saptamana ma tot gandeam unde sa merg in week-end...nici macar nu eram hotarata daca sa mergem la munte sau la mare...iar vremea era categoric o alta incertitudine...miercuri seara ne-am dus la panou pe la 8 juma..(alta zi halucinanta..cu serviciu, scoala , panou, monica:) mai mult ca sa vedem daca pleaca oamenii in Costila (respectiv Iustin sau Vladone, care sunt instructori de alpinism cu grupa lor de incepatori, de care ne doream sa ne lipim si noi).
La panou, bucurie maxima, plecau in we in Costila, asha ca ne-am decis pe loc, mergem cu ei la refugiu.
Am plecat sambata dimineatza cu acceleratul de 7:15...la 9 eram in Busteni, la 11 fara un sfert eram in refugiu la Costila(1690m). A urmat o zi superba (soare si senin sticla). Am facut la mansha, dar curat (cika rotpunkt se zice...sau ceva de genu, nu ma prea pricep) "Cataratorul" si "ATP"...apoi am urcat traseu (Matei cap, eu secund) Fisura Intrerupta, 2 lungimi de coarda...frumusheanu, ok...rapel prin niste balarii prin padure...apoi rapel din nou din prima regrupare. Pe la 7 a apus brusc soarele...s-a facut ingrozitor de frig...la 8 eram in refugiu , bagata in sac si am adormit.

La 7 dimineatza ne trezeste Iustin, mancam ceva pana pe la 7 juma si plecam spre intrarea in Creasta Costila Galbenele (Galbinele dupa unii). La 9 suntem echipatzi si plecam mai intai Matei cu mine, in spatele nostru la coarda dubla Iustin cap cu Flori si Bogdan secunzi...In lateral pe un traseu care are regrupare comuna "Dom Profesor" (batut de Iustin) Claudia cap cu Catalin secund...Ajungem in prima regrupare..in care staaam cred ca mai bine de o ora..Claudia si Catalin au ceva probleme pe "Dom Profesor" si dureaza pana o filam de sus pe ea, il coboara Iustin pe catalin..apoi urca impreuna pe varianta clasica pe unde am urcat si noi. Urmeaza inca 5 lungimi de coarda...traseul super frumos..tzi se ofera o perspectiva fabuloasa asupra Vaii Albe si a peretelui Costilei....ne intersectam adesea cu alte 2 echipe...o aglomerare de corzi pe primele lungimi ceva de speriat. M-a ars soarele de m-a lesinat in regrupari...sunt arsa pe fatza..stacojie si deabia imi misc buzele.

Terminam creasta..urcam apoi pe Valea Costila pana in Brana Costilei..apoi facem dreapta spre Valea Scorusilor, pe unde avea Iustin in intentzie sa coboram. Numai ca socoteala de acasa nu se potriveste cu aia din targ ....si pe brana si pe vale era inca zapada...zapadica din aia imputzita de nu potzi sa infigi piciorul in schimb aluneci o bucurie . Asa ca facem o intoarecere de 180 pana in Creasta Vaii Albe pe care incepem sa coboram. Simt cum imi creste nivelul de adrenalina...suntem in creasta si in dreapta se casca amenintzator Peretele Vaii Albe...poate cel mai mare si mai spectaculos perete din romania.
Multumiri vesnice lui Iustin care a stat in permanentza in spatele meu ca m-a vazut ca imi cam pierise piuitul si mergeam cam crispata. Si am tot coborat pe creasta pana ne-am intersectat cu Brana Aeriana.
Am parcurs Brana Aeriana...este foarte bine cablata in intregime...merita facuta, e ok. De acolo am cascat gura si ochii la peretele Vaii Albe....un baiat si o fata in Diedrul Pupezei (6A)...ceea ce mi-a mai echilibrat parerea despre cat de spectaculos a fost traseul nostru si m-am facut mica la locul meu:)
La 5 juma eram la refugiu....am baut apa ..eram cam deshidratata....am servit cu o tzigara 2 tineri care erau la masutza afara si ne-am ales cu o invitatzie de a ne duce cu masina in Bucuresti. La 8 seara eram in Busteni...ne-am reintalnit cu cei 2...si am ajuns acasa intr-un ford....eu pe jumatate adormita si cu picioarele zdrentze de la papucei.

Incredibila tura, incredibile vreme. Evident, am lasat aparatul foto acasa :)
Dar, ne-a facut cineva poze cu un digital...sper sa mi le trimita pe mail cat mai curand.:)

arhiva...Oct 2004-Comorile Claii

mai dragilor mai,

Un week-end f foarte asteptat..pt ca mie imi era un dor nebun de munte...trasesem chiului de ceva vreme
si deja incep sa ma apese week-endurile in bucuresti....
In fine...echipa fantastika: io (modesta) , matei si mariusica, 3 viteji care s-au hotarat (pt ca Mariusica ne-a refuzat cu Costila-huo!! ne intalneam cu Cata Pobega altfel:), nu cata?: ) sa faca 2 super vai:)
respectic urcat sambata pe Seaca dintre clai si coborat duminica pe Zangur..Zangurel..:)

Am ajuns noi in Busteni pe la 9 juma....in tren cu Zupe, pretena&Co care aveau ca target sambata Valea Alba si duminica Valea Morarului...am incercat sa-i convingem sa mearga cu noi (Slava domnului ca nu au venit...ne-ar fi impushcat dupa aia!!!) si Peste care mergea in Crai.

Ne-am luat ceva de mancare apoi am pornit spre vale....valea super fainutza...eu nu mai fusesem pe ea..este un fel de sora geamana a Vaii Comorile Claii...super frumos...saritori ok...nu cine stie ce dificila.
In saritoarea cu fereastra era un snur de cordelina...erau pitoane ..ok...pe la 3 juma ajungem in Saua dintre Clai...pe o muzica de nunta..manelistico-lautareasca ...de la cartierul de tzigani:) din Busteni..care o fi ala nu stiu:)....si staaam un soricel cald...mancam, palavragim..acolo e un coltzishor de rai....3 locuri de cort la naiba in praznic..superb...ne intalnim cu un el si o ea pe la 50 de ani....ne explica ca mai avem de mers pe Braul lui Raducu vreo 200m apoi intram pe Hornul cu Florile care ne scoate imediat in platou.
Estimez eu in gand..."vreo ora, ce mama naibii":)

Urmam braul si intram in horn....Fratzilor , care umblatzi prin balarii si care nu va catzartzi..coarda e sfanta...te scoate din cele mai nasoale belele..nu e un moft !!! serios!....au urmat niste traversee cam expuse..am asigurat...le-am trecut...apoi a urmat hornul..o scarboshenie ..totul se surpa...prindeai o priza buna..in 3 secunde erai cu ea in capul lui Marius (care era sub mine)...L-am pocnit un pic si pe Matei..ca sa nu se simta marginalizat....dupa chinul asta..care a durat cam 1 ora...am iesit pe o panta inierbata si f inclinata. Intuiam undeva deasupra platoul asha ca l-am trimis pe Marius in recunoastere inainte....si urca Marius f convins ca in capat e platoul...ajunge si ..noi din spate strigam " cum e , frate?"
"naspa, e râpa"...."vezi in stanga" "râpa"..."vezi in drapta" "râpa.." "vezi in fatza" " in fatza e râpa":))))
Evident ca eram convinshi ca face mishto de noi...asha ca am urcat relaxatzi pana la elunde...culmea..chiar era...râpa:)))) Moment sensibil:) Din instinct ma uit sa vad cam cat de plat e locul..si daca avem loc sa dormim legatzi de niste jnepeni :) era cat de cat...ok.....dupa 5 minute..in care matei a incercat sa gaseasca o cale de iesire de acolo...s-a facut brusc noapte.....:) vreo 7 juma si era bezna:)

Ne-am scos frontalele, am facut shedintza de grup si in unanimitate am zis ca mergem inainte...si cand nu mai putem ne culcam:) Ne-am legat din nou si am urcat niste pante expuse...niste jnepeni care stateau cumva in aer...pasheam pe radacinile lor..dar sub ele era un mare gol...din fericire nu vedeam decat ce lumina lanterna..asha ca mi-am zis..ce nu vad inseamna ca nu exista:) si am urcat in continuare..urland la matei sa ma fileze f strans..... am regrupat pe niste radacini..altele....si am mai respirat vreo 10 min aer curat dupa care am urcat prin jenepeni vreo juma de ora..si cand zic "prin" inseamna efectiv "prin"...am inotat efectiv...eram vraishte..zgariatzi vai mama noastra...eu injuram din plin...imi intrau ace peste tot..inclusiv in gura...cu mainile negre de rasina si antebratzele zgariate in ultimul hal. ...si tarandu-ne asha ca shobolanii am reusit sa iesim din jnepeni...dar platoul inca parea departe....noapte in schimb superba..luna aproximativ plina..lumina nene...de plimbare, ce mai...
marius ne canta "te invit p aci...doar surprize surprize:)) " etc....in juma de ora..mi-a mirosit la platou pe o vale si la 9 eram in buza pklatoului..trantitzi pe iarba...beam o gura de vin roshu super (mai vrem mariusica!!!) si fumam o tzigara mult dorita...Matei era cam mofluz ca ishi cam solicitase piciorul proaspat scos din ghips....in 40 de min eram la Floare de Coltz...apoi ne-am retras la locul nostru de dormit...pe platou intr-un refugiu..nu dau detalii.

Duminica ne-am trezit pe la 9...ne-am plimbat pana in Caraiman si inapoi..apoi am luat Cabina pana in Busteni..unde ne-am intalnit cu Coti de la Salvamont care nu stiou dince ratziune ne-a facut cinste cu cate o bere...or mai fi si oameni buni pe lumea asta:))

Cam asta a fost tura:) Impresii?:)

Nu am timp sa recitesc...daca am gresheli, sa fie scuzate...am scris intr-o viteza absolut nebuna:)

arhiva...Iul 2005-Costila-Fisura Rasucita

Fisura Rasucita si adiacente:)


Hai, noroc, oameni buni!
Everybody in the casa mare!
Asa noi traim - Un pahar de vin sa cinstim
Despre viata noastra sa vorbim

Despre echipa Melcu, Ariciu si Virginu in Fisura Rasucita
Din a treia regrupare de unde se vede toata Prahova..
Si vocea mea sun-asa:

"Baaaaaaaaaaaaaaa, nu vin sforile alea!!!!!!!!"

Incalec pe soare calare
Ia mai zi mai Virginule, un mix plin de sincer
Pentru guys de la baraca cu Doberman Pincher...


Dimineata pe racoareeeeee
Noi stam cu fatza la soareeeeeeee
Si ne-uitam din regrupareeee
Cum se vede-n departareeeeeee



Asculta frate, biciul bate,
Raluca merge mai departe
Haide, haide, aratatzi painicile
Antebratzele voinicile!


Hai, mai Virginule, pune un CD
Pe care canta Sarpe cu Ioni
Ca asta-i Rasucita, dragostea DJ-ilor
Spaima halpinistilor, potecutza "greilor"

Rothpunktu-i pasiunea noastra, discul se-nvarteste,
Cand prind bucla-n palma si-o strang voiniceste
Cand stau cu trei deste-ntr-un inel de cui
De ma lasa nervii si o iau hai-hui
La mana am ba o scursa, ba o "oala cu sarmale"
Si ma duc, tot batraneste, tot tinandu-ma de sale
Calc cu salticu cand "muste", cand vreo brana-n vreun tufis
Pana regrupez de-un jneapan si constat: "Sunt in pizdis"


Zi mai lautare!

Dimineata pe racoareeeeee
Noi stam cu fatza la soareeeeeeee
Si ne-uitam din regrupareeee
Cum se vede-n departareeeeeee




si am plecat iar de acasa..la costila cu Raluca. Cu o zi inainte vorbesc eu cu Virginu pe mess, pe care nu-l mai vazusem de vreun an de prin rasnoave si cu care nu mai fusesem pe munte de ceva vreme, din scoala de ghizi ploutos deci de vreo zece ani.....si ne dam intanire la baraca pentru ziua de sambata (el a zis ca pleaca de vineri noapte).
Vorbesc si cu Serban, ca cica vine si el. Buuun.

In fine, plec cu Raluca din Bucuresti, cu Diana, Bebe, Serban, si inca niste tipi, spre a face ceva catzaraturi prin Costila. Urcam la baraca, unde noi ne asteptam sa fie Iustin cu ditai gasca de invatacei...cand...de fapt era cu doua cursante....:) Bune si alea, vorba aia :)

Pentru inceput mancam, ne odihnim, cum sade bine oricarui alpinist credincios care respecta zilele lasate de Dumnezeu pentru odihna, dupa care plec cu Raluca in Rasucita. Era vreo trei ceasul. Urc eu incet incet, prima lugime, cu pretentii de rothpunkt, pana la ultimul spit, unde mana grebla se facu pe bucla...ma incordez ca un meserias de se umfla venele pe mine si prind cu cateva deshte inelul de la urmatorul piton, ultimul de pe lungime, de abia abia mai avea loc bucla in el de cata aglomeratie de degete erau in inelul cu pricina. Si-asa s-a dus dramatic de rapa rothpunktul meu....


Regrupez ntr-un spit de langa un copac, si o filez pe Raluca. Ajunsi in regrupare ne intrebam unii pe altii senini daca a luat careva (dintre noi doi) frontala...si in urma raspunsului negativ precum si in urma privelistii cetzii care se scurgea in jos de-a lungul peretilor costilei si VUlturilor,precum si a orei inaintate, horatam sa impelmentam un frumos rapel pana jos. Zis si facut, in scurt timp eram inapoi la baraca. Tot e bine ca am fost in recunostere...buna si aia, vorba ceea :)

Cum virginu imi promisese mai devreme ca imi arata metoda de asigurare solitara, il pun la treaba:

"Virginule, cum dracu ma leg si de ce?
Si de ce cu carabe si nu cu bucle?
SI de ce sa-mi leg un latz de sfoara de cur?
La ce imi trebuie?"


Vine Iustin:
"Ba tembelule, pleaca, si o sa vezi tu de ce!"

Ce sa fac si io? Plec! Pe Traseul Catzaratorului de dupa refugiu...numai ca spre fericirea mea, incepe sa ploua (fericirea ca nu m-a prins cu Raluca ploia cu pricina in Rasucita).

Cu chiu cu vai ma prind eu cum ar trebui sa ma dau jos din traseu, unde n-am apucat sa cuceresc nici macar prima lungime din cauza ploii, si las doua carabe in perete, a se vedea la sf. povestirii cand de catre cine au fost coborate de acolo.....


Mai incolo, pe la noua fara un sfert o corup pe Diana sa mergem in Intrerupta (o ora f. potrivita pentru intrarea in traseu, nu?), a carei prima lungime o scot la roth (yeeaah), regrupez la pom, vine si Diana, plec mai departe, se face noapte, cuceresc si a doua lungime pe bezna, cu frontala pe cap, si din top bag un rapel inapoi pana la Diana, pe care o dau jos si apoi ma dau si eu, ajungand cu bine la baraca.


Buuuuuuuuuun
Pana aici e bine. Sau "Iar e bine in excursie", vorba lui Gavan care zicea la randul lui "Vorba Silviei".
Vine a doua zi.
Hotarasem cu Melku sa mergem in Rasucita. Ne sculam regulamentar, mancam ceva, mai erau acolo Titus GOntea cu un baiat care zic si ei, modest: "MErgem in Memo..." adica in Memorial...plecau si ei ca baietii la 10.30.


Virginu se aboneaza si el la echipa noastra, si o luam spre Tanc.
Cucerim prima lungime, toate bune si frumoase, intr-a doua fac stanga in loc de dreapta si intru in niste suparari de unde ma dau jos cu chiu cu vai si o iau spre dreapta pe unde merge Rasucita...regrupez in niste boscheti, vine echipa, mergem mai departe, mai regrupez o data la mijlocul celei de-a treia lungimi, ca nu-mi mai veneau corzile, frecau prea tare, vine echipa, cucerim inca o lungime care ne lasa in niste copaci suspendati pe creasta Tancului Mic.


Am facut traseul, simplu si frumos, dar cum dracu ne dam jos din tanc?
Pai cum, o luam spre copacul de rapel de unde se termina Tancul, pana la care mai regrupam de ..una...doua...trei...ori (niste brane rupte pe retragere de te luau spaimele), facem rapelul final si da-i taticu pe poteca la vale inapoi la baraca.

Back o earth again! Iar e bine in excursie!

La baraca mancam, ne facem regulamentar planul de a prinde trenul de la sapte..numai ca socoteala de acasa nu se potriveste cu aia de la baraca, normal!

Imi numar eu buclele si ce constatare fac????
Unde or fi doua carabe???
Undeeeee?
Udeee ar putea fi in cel mai rau caz???
Ghici ghicitoarea mea, unde pot fi niste carabe in cel mai rau caz, mai ales atunci cand ai strans totul si te pregatesti sa mergi acasa?
In pereteeeeeeeeeeeee!!!!

Da, oameni buni! Le lasasem in perete de cu seara trecuta, in Traseul Cataratorului, de unde facusem rapel pe ploaie.
Asa ca pune-ti Matei papucii iar, scoate hamu, leaga-te, si baga iar pana la locu faptei ca sa recuperezi fiarele, ca doar nu eram nebun sa las juma de milion de lei in perete, chit ca pierdeam si trenul de luni seara!


Virginu, care era cu Frank (un mare ciobanesc carpatin) a ramas cu noi.
Ne gandeam ca o sa ajungem acasa dupa vreo trei zile, ca ciobanii, ca cine ne ia oare pa noi cu ditai dulaul in tren, ca de stop nu se punea problema cu namila de caine...

Alpinismul trasnhumant scria pe noi!

Intr-un final apoteotic ma dau jos din perete cu toate fiarele in regula, si o luam toti trei, "alpinistii ca ministrii", spre Busteni.

Bem o bere, un capucino, o atentie (la Corvin), luam trenul spre Sinaia si ne urcam cu ditai cainele in Rapidul de venea de pe la Praga, la 11 noaptea, ca a avut intarziere. Eram pregatiti sufleteste sa ajungem cu tot cu caine pe mana TF-ului, dar se pare ca am scapat, ca d-aia stau acu in fatza calculatorului, in loc sa strabat Campia Piemontana a Ploiestiului si Campia Romana de mana cu Raluca si cu Virginu si cu cainele de lesa.

Alpinistii ca ministrii!
Everybody in the casa mare!
Iar e bine in excursie!

Ture faine!


Matei

arhiva...Sept 2003-Omu-Valea Gaura

27 septembrie 2003- Statizia meteo Omu- Valea Gaura- Shimon

Plecam sambata la o ora pe cat de incerta, pe atat de nefamiliara...ora 11 (ziua, ei da..ziua..ce va minunatzi?:) ) cu un Intercity absolut sublim.....si absolut gratis. (informatzie de o importantza covarsitoare...pe IC nu exista supra)..Asa ca ne lafaim intr-un compartiment cu 4 locuri, masutza, usi glisante, oglinzi, spoturi, muzica...etc iar nashul uita sa revina sa-si ia tributul pregatit. Singura problema este ca nu opreste in Busteni (orash amarat , nesituat pe ruta internationala), motiv pt. care coboram in Sinaia. Si pt. ca ne batea un gand de miazanoapte...sa facem totusi ceva in we asta desi plecaseram pornitzi pe ideea de leneveala..., matei i-a sunat pe baietii de la meteo (de la statie de la omu) si au zis ca ne asteapta in seara asta....era cam 3 ora cand am ajuns in Sinaia..si pt. ca ne-am trantit in primul restaurant intalnit in cale...foarte repede ora 3 a devenit 4 :) Pe la 4 juma am ajus in Busteni...am facut ceva cumparaturi pt baietzii de la statzie...bere, zahar...alea...si am luat frumushel cabina (la juma de pretz, ca Matei a zis ca mergem la Catalin Manoliu...si aia ne-au intrebat daca suntem de la Salvamont ca aveam geci rosii:) )....si asha am ajuns noi pe la 5 la babele.....apoi la Catalin Manoliu la cabana...un personaj absolut memorabil....un vanatorash batran..cu niste ochi albastri mari care se holbau la noi de sub niste ochelari sticla de sifon, cu o palarie vanatoreasca pe cap cu o floare de coltzi din mucava la palarie si niste cizme de santier in picioare...ne-a prezentat-o pe "prietena " lui...o gagika la vreo 25 de ani..imbracata in goretecshi..ceea ce a generat o lunga discutzie de la cabana lui manoliu la statie despre potentza masculina si limitele ei :))

Cabana....sa innebunesti....garnisita cu lambriuri de lemn peste tot...atmosfera calda de casa de munte....apa curenta...calda...televiziune,cablu.....ce mai vrei mai mult?

Am plecat de acolo destul de repede spre statie.....

Putzina lume pe potecile alea adancite de shenile de tractor.

La statie nu era multa lume...s-au adunat mai multzi mai tarziu..I-am cunoscut pe George si Florin. George este exact cum banuiam...ca fizionomie si fire..(din povestirile lui matei). Atmosfera la statie a fost fainutza...Ingrozitor de cald toata noaptea...sufocant uneori...iar eu m-am trezity aproape la fiecare ora (dormeam in camera de sub camera lu george care facea masuratori din ora in ora toata noaptea...si se trezea punand telefonul sa sune...brrr...i-am povestit lui taica-miu...si mi-a zis ca nu e asha complicat sa le faca un sistem de inregistrare automata:)) ce fun ar fi...sa-l duc pe tata la omu sa le rezolve faza asta:)........Am mai cunoscut-o pe Georgiana (o tipa f simpatica...combinata cu George cred)...si o gasca de nebuni printre care unu' Mihai Zidaru..de la Himalaya..care tocmai se intorsese din Aconcagua si il injura la 10 minute pe Neacshu.

Duminica dimineatza am mancat ceva si am coborat pe Valea Gaura, nu inainte de a merge spre Vf. Scara pana la "gaura " din stanca prin care am pozat Valea Tziganesti.

Valea Gaura este absolut superba...un traseu foarte foarte usor dar f spectaculos. Dupa prima caldare mi-am adus aminte ca am uitat aparatul foto al lui matei pe scaun in bucatarie la statie:).......Am coborat apoi pana in stana din Gaura...unde am zabovit ceva mai mult. Teoretic ar fi trebuit sa continuam pe cruce rosie...(traseu care ne scotea in Bran) dar mai erau 3 ore juma...iar noi coboram de inca vreo 3..asha ca am preferat sa mergem prin satul Simon pana unde mai era 1h juma..(eu am insistat intrucat speram ca o sa reushim sa facem stopu' pana in Bran). Cand am ieshit in drumul forestier care duce dupa vreo 6-7km in Simon...am constatat ca matei si-a uitat palaria in stana din Gaura...Ash fi zis io ceva dar brusc mi-am amintit de aparatu' foto lasat pe scaun in Omu...asha ca am tacut cuminte:).....Am ajuns intr-un final in Simon...dupa un umblet enervant si care mi-a dat o febra musculara jaleee.....Dupa o incaierare cu 3 caini ai unui cioban (care era de fapt cu vacile) moment in care eu aproape ca am leshinat de frica....am ajuns la capatul puterilor si am intrat intr-o curte cu un magazinash de unde ne-am luat 2 beri si ciocolata ca sa ne mai refacem...cand au auzit oamanii ca suntem de la Bucuresti si ca venim din Omu..ne-au pus masa si ne-au cinstit (avusesera un parastas) gratis desigur (bine, ca erau dushi oamenii aia...) apoi ne-au si dus (tot gratis) cu un aro pana la rata care mereg in Bran...la 10 minute inante sa vina rata. ...

Numai ca vorba lui matei "cand mergem pe undeva..parca dam numai de bine" (citat din marii clasici) a aparut un nene cu mashina care ne-a dus in Brasov pe tot atatzia bani cat am fi data la rata numai ca am mai economisit juma de ora. In BV in 20 de minute am avut tren spre Bucuresti . Tot Intercity...de data asta am dat fiecare cate 70klei ...si am ajuns la ora 10 fara un sfert in Bucuresti........

arhiva...Aug 2003-Zangur

11 august 2003-hepiiiiiiiii barzdeiiiiiiiiii…me me

Bucegi/Comorile Claii/Portitza Caraimanului/Valea lui Zangur;

Sub egida "cand eram mica eram convinsa ca la 25 de ani o sa am happy family", va prezentam realitatea care pare sa fie mult mai cruda...."nebuneala totala"

Draga Moni (asa se incepe o scrisoare, nu?:) )

Sunt la 2 in fatza unui calculator si dupa cum se vede ma fac ca muncesc...ash avea ceva de facut dar ma simt ca drogata (nu stiu cum e...dar personal plutesc prin camera).

Hai sa-tzi povestesc genialul meu week-end...sar peste partea cu Drumu' Taberei..intrucat nu prezinta interes pt. tine...

Sambata dimineatza....plecam de la respectiva locatie cu masina la 6 si 5...si la 6:30 suntem in tren...In Busteni ma intalnesc cu Tudorel (colegul meu) care luase in grija 3 pusti si mergea sa le faca educatie montana in Izvoare...am stat un pic de vorba insa ...stii tu...Tudorel e destul de plicticos daca nu e beat asha ca n-am lungit-o prea mult...

Am plecat spre Shiel(Jepii mari) pt. ca din traseul ala se desprinde Valea Comorilor sau Comorile Claii. Cand am trecut de Hotel Silva..ghici cu cine m-am intalnit?...cu Nikos venise cu masina cu Roxana si cu o prietena de-a ei ..sa urce pe Schiel pana in Piatra Arsa si sa se intoarca in aceeasi zi (optimistish...dar , ma rog...poate au reusit). Le-am urat drum bun si am luat-o in sus pe poteca...si am mers noi pana cand Matei si-a adus aminte de Banca Mariei Tereza care este cam la 20 de min de urcat din traseu, sub o stanca...E o bancutza de piatra sub o stanca...construita in memoria MT de catre nepotul ei la 1880. Ceea ce mi s-a parut f misto este ca langa ea, intr-un copac..am gasit o cutie de lemn acoperita cu un plastic..pe care am deschis-o si in care am gasit un caiet pt cei ce trec pe acolo..un jurnal...e f aproape de poteca si totusi drumul nu e marcat si stie f putzina lume de el...

Ne-am continuat drumul nostru pe Schiel spre intrarea in vale...am gasit intrarea..un domn la vreo 48 de ani si invatza pustiul sa foloseasca o coarda...si am inceput urcusul....am recunoscut saritorile...matei urca la liber...la 2 din ele mi-am pus hamul si m-a asigurat. in fine...no problem...la iesirea din vale..pe la 7 seara...am gasit si braul lui Raducu care te scoate dupa vreo 2 ore in Schiel...l-am atacat numai ca ne-am pierdut rabdarea..si pt ca urmatoarea vale (uitandu-ne pe harta parea ca iese in platou, nu ca Comorile-cacofonie- care te lasa ca prostu sub niste peretzi de behai pana reusesti sa ajungi in platou desi esti la 30-40m sub el) parea f usoara, am luat-o pe acolo. Valea se cheama...Valea Urlatorilor..sau Valea Urlatoarei....ceva de genu...am ajuns la Canton Jepi (in zona) pe la 9 juma...pe un semiobscur...si de acolo printre jnepeni ne-am plimbat la luna plina pana in Piatra Arsa.

In Piatra A numai masini smechere si sportivi din aia matahalosi cu gagici blonde si telefoane mici...am dormit in anexa.

Duminica am plecat pe la 12 din PA si am ajuns la 1 in Cab Caraiman...am baut o cafea, am cascat gura pe acolo si am luat-o pe V Jepilor in jos. Cam la juma de ora am facut stanga si am urcat pana la 3 pe Braul Portitzei in Portitza Caraimanului...care este ca o portitza pe Caraiman..pe exterior (partea care se vede din Busteni) cam in sfertul superior) ..un loc bestial...era amenajat sub stanca bivuac..cineva innoptase de curand acolo..era si o vatra de foc..(itzi dai sema ce frumos....sus sus..undeva unde nu te stie nimeni)...De la Portitza am inceput coborarea pe Valea lui Zangur. Ne-a luat extrem de mult..vreo 4 ore...am iesit din ea pe la 7 juma (V. Zangur se desprinde din Valea Seaca a Caraimanului, care undeva pe la mijloc se bifurca). Vale greutza, desi cotata 1 a...saritori destule...nu exagerat de dificile..dar nici nesemnificative...ash fi cotat-o totusi 1b.

Pe la 7 juma am ajuns in Seaca Crucii sau Valea Seaca a Caraimanului...piatra de incercare a alpinistilor romani de la inceputul secolului...stiam ca ne astepta ceva mai dificil (cand am plecat din PA , ne-am intalnit cu Coti de la Salvamont si ne-a zis ca e ok, e uscata, doar ca ne trebe coarda pt ultima saritoare de pe Seaca). Aveam la noi coarda de 50m (sa-i dea Dumnezeu sanatate , am si pupat-o in gara) , 2 carabe, un 8, cordelina de vreo 15m......

Si coboram noi...naspa saritori valea extrem de dura.....cea mai dura vale pe care am vazut-o vreodata...l-am injurat de mama cred ca de vreo 100 e ori pe Walter Kargel care o coteaza ca 1b (unul care a scris o monografie a Bucegilor); se inserase si cand ne-a fost lumea mai draga...hop o saritoare surplombata...ce s-o escaladezi..coarda nene...rapel..alea..in fine...ne-am c... pe noi de frica (mai ales cand I s-a blocat coarda lui matei…si cand mi-a zis ca ii e frica…ma tot gandeam…doamne , sa nu cedam psihic)...in fine ...intr-o ora am trecut de ea.si iar saritori mai mici mai mari...pana cand dam peste una de 25 de m .....imi zic..am pus-o....nu se poate ocoli...scoatem frontala (1 bucata, ca istetzul meu matei i-o inprumutase lui Supa pt concursul din parang) si cautam pitoane...pana cand slava Domnului gasim unul....

Si sa ma vezi Monicutzo facand rapel pe o saritoare de 25 de m la ora 9 juma seara in cea mai crancena vale din abruptul bucegilor...cobor eu prima...ma fileaza matei...nu prea mi-e frica (cred ca sunt dusa un pic cu capul...ca nici cand am cazut atunci pe alba nu mi-a fost frica) ....apoi coboara el..asiguranduse singur...aici mi-a fost frica....insa totul a mers ok. Cand am ajuns sub ea si ne-am uitat in sus, nu ne-a venit sa credem...si iar l-am injurat de mama pe Walter Kargel cu cotatzia lui de cacao....au mai urmat cateva saritori mai lejere...si in fine am ajuns unde valea se domoleste si unde teoretic se intra in padure...la 11 juma se intampla fenomenul...dar draku sa gaseasca poteca nemarcata la ora aia...asha ca am urcat aiurea in padure si am luat-o logic in dreapta unde intuiam ca ar trebui sa fie partia Kalinderu..ne-am oprit sa sunam acasa..sa nu sune oamenii la salvamont...Intre timp undeva la vreo 20dem de noi cad niste pietre stanci...zgomot de craci...iar injur..acuma urs ne lipsea...am inceput sa chiuim si sa cantam ...Intr-o ora ajungem intr-un drum forestier...si in juma de ora in busteni...la 12 juma..plimbare pe luna plina:)...suntem franjuri de oboseala...picioarele mele sunt zdrelite...acum cand tastez simt mii de ace in degete de la prize si ridicat in maini...

Bineinteles ca la ora aia nu ami era nici un tren ...primul era la 3 :17...so am facut Stopul pana in Ploiesti....boul ala ne-a lasat in camp si dinfericire a venit un taxi pe acolo si ne-a dus la gara de vest..unde am mai stat pana la 4 fara 10 cand a venit trenu....am dormit o ora in tren...si la 5 juma eram acasa...

arhiva...Iul 2003-Piatra Craiului

19 iulie-Piatra Craiului

“Prieten drag ce Craiul ne-a legat

Acolo sus pe creste am jurat

Sa pastram prietenia clipelor ce ne-au unit

Intr-o noapte, sub Vf. Ascutzit”

N-am ajuns in Ascutzit desi asha ne-am fi dorit….

Povestesc mai incolo ca mi-a pierit inspiratzia ;)

Prima noapte am dormit in Plaiul Foii. A doua zi dimineatza era o ploaie si o negura in creasta…so am renuntzat..i-am dus pe Mishu &Livia la tren si am pornit spre Curmatura prin scurtatura de la Izvorul lui Botorog. In 2 ore juma eram in Curmatura. Am stat la palavre cu diversi..apoi am urcat in Vf Turnu prin Saua Crapatura(unde ne-am intalnit cu Berko, Toni&Relu, Shoby&Monica)…..si ne-am luat cina in creastaJ.

Ne-am intors pe acelashi drum..in Curmatura..am mancat,am pus cortul si am dormit lemn intre cei 2 Saintbernarzi ai cabanierului. A doua zi ne-am intors in Zarnesti prin Prapastii cu Berko&gashca.

arhiva...Iul 2003-Ciucas

Ciucas (cu Mishu, Livia si Matei)

Cu masina din Bucuresti..vineri seara…punem corturile in Muntele Rosu. Ne ploua bine…Sambata dimineata urcam la Cabana Ciucas pe valea Berii, apoi pe Vf. Ciucas1954m …fainutz munte…Babele la Sfat…Ne intoarcem pe acelasi drum la cort. Duminica mergem in Cheia, la Zaganu..apoi hoinarim prin Cheile Cheitei….apoi Bucuresti

arhiva...Mai 2003-Izverna

Izverna

ehehei….aici poate ca nu a fost tocmai o tura..dar a fost o revarsare de frumos…….si o intoarcere in copilarie…si un munte pustiu si minunat si mi-am incarcat sufletul pt retragerea obligata in citadinele betoane.

Marius&Bia, Shoimu’,Matei&me…Pestera Izvernei, Ponoarele, Cucuianu…Podul lui Dumnezeu..Padurea de liliac…Varful lui Stan…si poiana aia superba cu cai si stane frumoase…si culori ..multe culori ..si izvor..si paine de mamaliga si placinte, si seri instelate in pridvor…si apa rece din fantana si focul trosnind in soba…si miros de iarba cruda ..ehehei..

arhiva...Apr 2003-Seaca Crucii

Seaca Crucii

Vineri….serviciu, ca de obicei…Vorbesc cu Matei pe la 11. E in Busteni. A facut rost de gazda…Si incetisor o ia spre Valea lui Zangur. Eu il urmaresc cu gandul in timp ce fumez o tzigara pe balconul de la firma intr-un moment de liniste. Ma uit la colegii mei..Zambesc in gand ingaduitor JHabar n-au ei prin ce zapezi imi haladuie mintea. La 3 juma o tai acasa in graba…si cu un effort de vointza si unul financiar (taxi) ajung in Gara de N unde ma asteapta al meu Mishulica zis si mustaciosuJ. Apoi un accelerat pana in Busteni..Ceva vesti de la Matei.E in Portitza Caraimanului.Il asteptam la Cabina in noapte…A doua zi, dimineatza serii de Inviere o pornim pe partia Kalinderu (fosta, a batranilor) si intram cu grija pe Seaca Crucii…adika Valea Seaca a Caraimanului….Acea vale obsesiva pt mine…am venit sa-I masor poalele. Suntem legatzi unii de altzii.Matei in fatza , eu la mijloc..Mishulica scapa turma….Eu ma familiarizez repede cu plasticii si pioletul..fara de care sa zicem ca am prins o oareshce teama de a scurta zapada. Urcam pe o fosta avalansha. Zapada e buna..Nu sunt intr-o mare forma..e destul de obositor..Pe la 3 si ceva suntem aproximativ la intrarea in Valea lui Zangur. Hotaram sa ne intoarcem ..trebuie oricum sa ne grabim un pic ca sa prindem Sibiu.la 5:7…sau prin zona anyway…….

Fainutza tura. Imi place sa merg in plastici…e altceva. Klar , daca aveam plastici si piolet pe Alba..era altceva…ca sa nu mai zic daca eram si legataJ Ce zicetzi?

arhiva...Mar 2003-Valea Alba

Valea alba

Au trecut aproape 2 saptamani de atunci si nu am reusit sa pun nimic pe hartie.Poate pentru ca nu aveam chef, poate pentru ca am vrut sa judec la rece si simteam ca nu pot s-o fac.

Dimineata..devreme..ora 5..o ora atat de familiara mie..ora pe care o accept cu mare bucurie ca moment nefiresc al trezirii mele in diminetzile cand o pornesc vesela spre gara, la personalul de 6 juma. Trupa: bianca, marius, supa, mishu, matei si cu mine. Dupa o oarecare dereglare de program..J (matei nu a reusit sa se trezeasca la timp)..plecam cu acceleratul de 9 si coboram (a cata oara??) in vechea gara din Busteni…aceeasi gara in care am pasit de zeci de ori..sau poate mai bine…e iarna, iarna in adevaratul sens al cuvantului..o zi superba..soare..senin..caraimanul ne domina ca de obicei..ne simtim excellent…planul..valea alba..vale de care matei mi-a povestit de suficiente ori ca sa-mi starneasca o curiozitate nebuna. E duminica si am iesit sa facem o tura de o zi..asa ca timpul ne impinge spre cabina si intr-o ora suntem pe platou si lasam in urma Babele neclintite. E soare, e minunat, e munte…O pornim catinel spre releul Costila, testand cu o oarecare suspiciune starea zapezii…e totusi iarna si gluma cu coboratu’ cu “avalansha de ora 3” nu e tocmai gustata de nici unul din noi. Sunt constienta ca pe munte esti singur, indifferent de legatura sufleteasca dintre tovarashii tai si tine…cel mai mult te increzi in tine..stiu asta si mai stiu ca imi lipseste experientza cunoasterii zapezii pe o vale alpina iarna. Si nu stiu de ce, simt ca nu sunt singura.

Intram in vale, in dreapta releului. Intrarea e destul de abrupta. Bia si cu mine nu avem plastici si pioletzi. Eu am betze telescopice. Baietii sunt totzi echipatzi. Nu suntem legatzi nici unul…nici macar nu ne-am gandit ca ar fi cazul…Valea e umbrita si asta ma face sa devin ceva mai relaxata..exista sanse mai mici de schimbare brusca a temperaturii zapezii. Incepem sa coboram cu grija. Matei e primul, apoi Supa, apoi eu, marius, bianca si mishu. Ne masuram cu grija fiecare pas. Matei si Mihai ne sapa trepte asha ca dureaza enorm pana pierdem un pic din altitudine. Nu imi place cum arata zapada. Stiu ca supa gandeste la fel. La un moment dat ne intersectam privirile si ii spun “nu imi place”.”nici mie” imi raspunde..dar mai coboram un pic in speranta ca zapada se stabilizeaza mai jos. Ceea ce se si intampla. Matei pare foarte relaxat (nu te supara). Am inceput sa-l cunosc destul de bine, dar amestecul lui de copilarie si seriozitate nu-mi ofera certitudinea ca stie ce face. In zece minute imi certifica presupunerea..se da pe fund ca sa testeze oprirea la piolet. Nu are nici o problema, dar problema apare rapid din spate..cand mishu ii copiaza miscarea, cu diferentza ca habar n-are sa foloseasca pioletul…si nici cine stie ce instinct nu are…aluneca cu el in aer. Ne oprim oarecum speriatzi . Matei il opreste destul de greu (mishu nu e tocmai slabutz) si distractzia se finalizeaza cu un dinte spart si o zgaiba sangeranda la mana (astea sunt detalii nesemnificative) si o sperietura zdravana ..sperietura care l-a cam afectat psihic…Am devenit mai atentzi.

Coboram cu grija. Matei coboara primul, infige pioletul si asteapta sa coboram totzi.E ok. Ma incomodeaza bocancii..niste plastici mi-ar fi fost de mare ajutor….Trecem de Saritoarea Carnului, ocolind-o..Un bolovan uriash, neacoperit de zapada..Ma intreb cum o fi vara pe acolo..Acum e un topogan de zapada..o vale ingusta acoperita de multa zapada.

Sub saritoare, undeva mai jos..se zaresc 3 siluete. Ne mai intalnisem cu un tip inainte (prezentza altor grupuri pe vale ma face sa ma gandesc ca nu suntem singurii care au considerat ca zapada e ok..gand linistitorJ ).

Sub saritoare, simt ca imi aluneca bocancii..Marius nu stiu cum ajunsese in fatza mea. Ii spun “marius..alunec” . Mihai ma vede si imi spune..”stai ca te tzin eu”..infige pioletul si asteapta sa alunec spre el..ceea ce se si intampla…dar zapada de sub noi e cam moale..pioletul nu tzine..alunecam amandoi. Trece cu toata coada prin zapada… imping cat pot in mana lui care impinge in pioletul infipt..dar degeaba..alunecam pe burta in continuare. Stiu ca undeva sub noi este matei si ne va opri.. nu mi-e teama…si intr-adevar, in cateva secunde ne izbim de el si nu stiu ce se intampla pentru ca dintr-o data sunt singura, nu mai am betze si prind o ruptura de panta care ma sperie oarecum…alunec in continuare si sunt convinsa ca ma vor opri cele 3 siluete care erau la aprox 50-100m sub noi…nu mi-e frica..o fractiune de secunda intorc capul si imi dau seama ca cei trei pe langa care alunec in viteza nu au nici o reactie. Atunci inteleg ca sunt doar eu cu mine, cu muntele si zapada care mi se afunda in fatza si in ochii deshisi…si unicul gand care imi trece prin minte e ca este posibil ca viatza mea sa se incheie aici si ma intreb “asta a fost tot?”, apoi incep sa ma gandesc ca daca sub mine e o alta saritoare, o sa ma arunce pe spate si ca decat sa ma stresez, ash face mai bine sa lupt cu orice pretz sa ma opresc…si imi infig cat pot degetele in zapada si varfurile cauciucate ale bocancilor mei in zapada..si simt ca incetinesc si dintr-o data ma opresc. Ridic un pic capul din zapada si ma uit spre vale..nici o saritoare..doar un topogan alb…si imi mai revin . dar sunt obosita de cadere si imi trebuie 5 secunde sa-mi revin. Ridic capul si zapada antrenata de mine in cadere ma cam ingrijoreaza..poate sa plece cu mine in orice clipa. Cei de sus sunt mutzi. Cineva imi striga “Raluca, esti bine?” Raspund “Sunt ok.” Nu am nimic in afara de o spaima groaznica.

Matei coboara langa mine. E cam alb la fatza. Nu vreau sa-mi imaginez cum sunt eu. Ii iau pioletul si incerc sa-mi gasesc o pozitzie mai buna in multzimea de zapada ravashita din jurul nostru. Coboara si ceilaltzi si nu-mi amintesc sa fi avut un schimb de replici prea lung…cred ca totzi vroiam sa ajungem intr-un loc cat mai plan. Cam in jumatate de ora am gasit si locul..valea si-a atenuat panta si ne-am oprit. Si am rasuflat usuratzi. Eram chiar la iesirea ei. Mi-am aprins o tzigara. Mihai si el…Matei bea o gura de vodka..ne uitam ca tampitzii unii la altzii si rasuflam usuratzi. Ne facem poze…e panta f lina..invatz sa ma opresc cu pioletul. Imi spun “stiam eu ca nu se termina aici J “…ajungem la refugiu…ca pachetul sa fie complet..Bia cade din poteca…o prind baietzii (mishu cu mihai) si facem o pauza lunga la refugiu. Privesc in stanga, in dreapta…este minunat..sunt fericita . Coboram apoi prin padure…repejor ca deja e cam tarziu..ajungem la troitza si ma opresc si ma gandesc…tu m-ai protejat?J Il astept pe matei..Il sar in bratze il sarut..nu stiu daca imi intelege starea…nici eu nu o intzeleg prea bine dar e o clipa de fericire totala..fara compromis.

Apoi gara si personalul de Sibiu…si din nou acasa…cu dorul in mine.

arhiva...Feb 2003.- Poiana Izvoarelor / Observator

Poiana Izvoarelor-Morar-Observator

Plimbare de-a mea cu Matei intr-o sambata noapte din Gura Diham in Poiana Izvoarelor…am plecat pe la 10. O vreme superba..Zapada multa..Luna plina..Fara frontale. Dumbrava Minunata..O feerie…Am dormit in anexa..gratis..nush cum…Duminica dimineatza am plecat pe Morar..pana la Observator…am facut poze

arhiva...Rev 2003...Suncuius

1 ian 2003-ski Sinaia 2000 +revelion Suncuius-Apuseni

Zona bestiala de speo…m-au dus niste clujeni prin 2 pesteri…f. special….m-am si catzarat in Unguru Mare..pe scaritza de speo…am stat intr-o cabanitza a lui George de pe Alpinetorg …cald..f misto…am cam facut foamea insa..in plus ne-a plouat tot timpul…peste tot in tzara ningea..numa in Shuncu era 1 grad si ploua cu spume....dar a fost fain pana la urma...