"Fagaras - Valea lui Stan
Pe Transfagarasan, punctul maxim de atractie il reprezinta, fara indoiala, zona Vidraru. Insa pentru aceia dintre dumneavoastra care vor sa vada si altceva, avem o propunere tentanta: Valea lui Stan. Pe acest traseu se poate ajunge si la baraj, insa drumul este mult mai palpitant. Pentru Valea lui Stan trebuie sa o luati la pas pe soseaua care se intinde intre Curtea de Arges si Vidraru. Ultimul sat aflat la poalele muntilor Fagaras se numeste Capatanenii Pamanteni, iar de acolo nu mai sunt de mers pe serpentinele Transfagarasanului decat vreo patru kilometri. Valea lui Stan poate trece neobservata, pentru ca nu exista nici un marcaj care sa anunte unde incepe traseul. Poate si de aceea nu este atat de cunoscuta pe cat ar merita. Aflata intre doi versanti, pe cursul unui parau, al carui nume nu l-am putut afla nici macar de la localnici, Valea lui Stan nu da impresia, la inceput, ca va pune mari probleme. Insa pe masura ce veti inainta, va veti da seama ca ati pornit intr-o adevarata aventura. Dar, atentie, va fi mai greu sa va intoarceti decat sa continuati traseul! Drumul pe albia paraului nu este usor, pentru ca riscati sa va afundati cu picioarele in pietrisul fin adus de apa. Singura sansa este sa mergeti pe langa peretii muntilor, pe care uneori veti fi nevoiti sa-i si escaladati. Din fericire, pentru asta nu aveti nevoie de echipament special, deoarece din loc in loc sunt montate scari de fier care, uneori, fac legatura intre versanti (aceste treceri fiind unele dintre cele mai periculoase). In aceasta portiune de traseu, drumul dureaza aproximativ patru ore, insa dupa ce veti parasi albia paraului sa nu credeti ca ati scapat. Mai aveti de urcat pe munte, pana la drumul forestier. Coborand pe acest drum, ajungeti acolo unde doreati initial sa mergeti: la barajul Vidraru. In final, veti vedea ca efortul pe care l-ati facut a fost pe deplin meritat. Traseul este "impanat" cu multe cascade si poieni".
Sursa : http://www.adevarul.ro/2004-10-02/Turism/un-traseu-pe-saptamana_99426.html
Ma ameninta Laura de miercuri joi...cica neaparat Valea lui Stan...imi zic in gand " iar Stan?", avand in vedere ultimele 3 tentative nereusite de a urca pe Varful lui Stan in Mehedinti. Ce obsesie si cu numele asta...:)In fine, facem planul, adica Laura il face cu costum de neopren, hamuri, coarda...eu ma gandesc ca o sa adorm prin vreo poenita cu vreo carte in mana.
Ma uit pe net, ditamai raportul de tura ma informeaza ca sunt niste scari rupte, ca trebuie sa treci apa de nu stiu cate ori, ca e rece, bla bla...
In fine, sambata dimineata, ma organizez cu Matei, trecem prin tot felul de tentative de genul...luam biclele si ne dam pe Transfagarasan...dar ce te faci ca nu stim sa montam suportii...apoi luam schiurile sa ne dam in Balea...dar nu avem pe ce sa le punem...in concluzie luam cortul (fara cuie) si plecam spre Curtea de Arges...
Ne regrupam cu Laura&Co la cetatea Poenari si in 10 minute parcam la intrarea in vale...O luam incetisor in sus prin niste locuri superbe...
Aflam ca suntem pe un traseu de concurs..nu ma prea pricep dar era ceva intre cluburi, pt ca ne tot intrebau pe parcursul traseului din ce echipa suntem:) din echipa "melcul si ariciul"..cum din care?...dupa vreo juma' de ora, ne intalnim cu Supa, Irina, Crisa & Soldier...cam si cum am fi mers pe jos pe la Universitate si ne-am fi impiedicat de ei in pasaj:)...acum era oarecum normal sa ne intalnim pe o vale in Fagarasul sudic, fara sa fi vorbit ever in prealabil ca mergem macar in zona judetului respectiv...
Incheiem traseul singuri pentru ca dupa ce urcam tot soiul de scari si scarite, sarim raul de cateva ori, ne strecuram pe potecute inguste, ajungem intr-un post de arbitrii unde incepe cronometrarea...de aici..gasca baga viteza, asa ca noi ramanem sa ne bucuram de padure si de luminisuri. Intr-un final iesim in drum, fara sa ne fi plouat deloc, desi prognoza e proasta...si dupa 4-5-6km ajungem la baraj la Vidraru...si de acolo la masina...intre timp Laura a disparut cu gasca spre capra pe Transfagarasan, asa ca noi ne luam catrafusele si dupa un forestier agressione ajungem dupa 1 ora juma' la cabana Cumpana.
Seara ne distram cu "aruncatul cu busteanu", trasul cu arcul, probe de orientare, cantat, foc, etc...un fel de atmosfera de Vama Veche numai ca pe malul lacului Vidraru, pe o pajiste intinsa...f faina atmosfera. Proba de "cultural" a cluburilor din concurs avea sa ne adoarma grav..sau poate ca am imbatranit si nu mai gust orice lalaiala lunga..:) Noaptea toarna cu galeata, ploua, tuna, fulgera si din fercire nu bate vantul deloc..Cortul e cuminte si nu ia apa deloc, asa ca dormim bustean pana a doua zi tarziu, cand ploua in continuare...Din lipsa de altceva o luam spre casa si ajungem in Bucuresti pe inserat...
Draguta iesire:)
Pozele sunt majoritatea facute de Matei.
