A fost, vorba unui drag prieten, a fost, cum sa va spun eu…a fost perfect :). Ideea cred ca a fost a lui Dinutzu, care fiind familiarizat cu zona, a fost destul de convingator...asa ca prin august-septembrie, oarecum sceptici in ceea ce priveste zapada, ....incepeam sa facem aranjamente pentru un schi la inceput de octombrie, pe ghetar, la 3200m.
Gasca s-a format repede si uite-asa Luciana, Dani, Georgi, Copilu’, Dinutzu, Cristi, Tibi , Matei si cu mine am petrecut excelent intr-un peisaj de vis. Trebuie sa mentionez ca decizia lui Tibi de a veni, un pic intarziata, m-a mai linistit un pic, altfel aveam oarece stres ca nu o sa fac fata echipei olimpice :)...si cand zic asta glumesc doar un pic, nu foarte tare...Luciana a castigat cupa Ecoul Malinului...de cate ori? Dani a iesit in primii 5 mondial la schi fond si este monitor de foarte multi ani, Dinutzu cu Cristi, Matei si Georgiana nu mai zic cate vai au la activ si ce tehnici super poseda...asa ca Ralucita, mare schioare in vremuri demult apuse :) s-a trezit in cantonament cu echipa Romaniei :). Si cand zic cantonament, imi vine in minte strigatul de “cucurigu” pe care Luciana ni-l folosea drept desteptator la 7 juma dimineata :).
Zona super frumoasa, foarte salbatica, cu un peisaj pe care nu l-am intalnit in Zillertal, asa ca pana una alta, am cazut toti de acord ca Hintertux a trecut in topul preferintelor noastre. Gasca s-a reunit luni seara cand am aterizat si eu la Innsbruck de unde m-a pescuit Dinutzu. Locul unde am stat, o cabanutza traditionala, un fel de casa a lui Hänsel si Gretel, a fost denumita unanim “La baba”, un camin extrem de primitor, pe gustul nostru alpin, de care ingrija o bunicutza simpatica care nu stia alta limba decat germana, dar cu care am reusit in linii mari sa ne intelegem.
Faptul ca a fost extrasezon, a fost de bun augur. Pe ghetar era un spectacol extraordinar, se antrenau echipe pentru mondial, asa ca noi, am parcat cu mandrie dubitza printer bus-urile celor de la nationala Elvetiei, Cehiei, Italiei, etc si am cascat gura cu real interes la cum se dadeau prin porti cei mai buni dintre cei buni (ca si cum nu-mi ajungea ca am plecat cu echipa Romaniei :)).
A fost soare in fiecare zi, asa ca ne-am prajit corespunzator, suficient cat sa starnim invidia prietenilor la intoarcere :). Zona de partii nu este foarte mare : vreo 15-20 partii, dar exceleaza la capitolul peisaj, extrem de salbatic si alpin, o bucurie pt ochi si suflet :). Am fost destul de cuminte, nu am abuzat de piciorul beteag, dar m-am bucurat cat am putut de partiile batute excelent si in general de sentimentul de libertate pe care ti-l dau viteza si zapada absolut perfecta....Schiurile mele cele noi, Dynastar Legend 4800 – my favourite legend, dupa cum imi place sa le alint, (made in Chamonix, Mont Blanc Valley, va rog :) ) sunt si ele perfecte, chiar daca Dinutzu ar adauga ca nu voi schia niciodata carve cu ele, haha. Dinutzule, eu oricum sunt mai oldies goldies :) inclusiv in schi...ma pastrez momentan la tehnica clasica de slalom special care m-a consacrat :).
A fost un vis foarte frumos, prima vacanta adevarata pe anul asta, o bucurie extraordinara :).
Photos by: Matei, Tibi, Raluca
