Fisura Rasucita si adiacente:)
Hai, noroc, oameni buni!
Everybody in the casa mare!
Asa noi traim - Un pahar de vin sa cinstim
Despre viata noastra sa vorbim
Despre echipa Melcu, Ariciu si Virginu in Fisura Rasucita
Din a treia regrupare de unde se vede toata Prahova..
Si vocea mea sun-asa:
"Baaaaaaaaaaaaaaa, nu vin sforile alea!!!!!!!!"
Incalec pe soare calare
Ia mai zi mai Virginule, un mix plin de sincer
Pentru guys de la baraca cu Doberman Pincher...
Dimineata pe racoareeeeee
Noi stam cu fatza la soareeeeeeee
Si ne-uitam din regrupareeee
Cum se vede-n departareeeeeee
Asculta frate, biciul bate,
Raluca merge mai departe
Haide, haide, aratatzi painicile
Antebratzele voinicile!
Hai, mai Virginule, pune un CD
Pe care canta Sarpe cu Ioni
Ca asta-i Rasucita, dragostea DJ-ilor
Spaima halpinistilor, potecutza "greilor"
Rothpunktu-i pasiunea noastra, discul se-nvarteste,
Cand prind bucla-n palma si-o strang voiniceste
Cand stau cu trei deste-ntr-un inel de cui
De ma lasa nervii si o iau hai-hui
La mana am ba o scursa, ba o "oala cu sarmale"
Si ma duc, tot batraneste, tot tinandu-ma de sale
Calc cu salticu cand "muste", cand vreo brana-n vreun tufis
Pana regrupez de-un jneapan si constat: "Sunt in pizdis"
Zi mai lautare!
Dimineata pe racoareeeeee
Noi stam cu fatza la soareeeeeeee
Si ne-uitam din regrupareeee
Cum se vede-n departareeeeeee
si am plecat iar de acasa..la costila cu Raluca. Cu o zi inainte vorbesc eu cu Virginu pe mess, pe care nu-l mai vazusem de vreun an de prin rasnoave si cu care nu mai fusesem pe munte de ceva vreme, din scoala de ghizi ploutos deci de vreo zece ani.....si ne dam intanire la baraca pentru ziua de sambata (el a zis ca pleaca de vineri noapte).
Vorbesc si cu Serban, ca cica vine si el. Buuun.
In fine, plec cu Raluca din Bucuresti, cu Diana, Bebe, Serban, si inca niste tipi, spre a face ceva catzaraturi prin Costila. Urcam la baraca, unde noi ne asteptam sa fie Iustin cu ditai gasca de invatacei...cand...de fapt era cu doua cursante....:) Bune si alea, vorba aia :)
Pentru inceput mancam, ne odihnim, cum sade bine oricarui alpinist credincios care respecta zilele lasate de Dumnezeu pentru odihna, dupa care plec cu Raluca in Rasucita. Era vreo trei ceasul. Urc eu
incet incet, prima lugime, cu pretentii de rothpunkt, pana la ultimul spit, unde mana grebla se facu pe bucla...ma incordez ca un meserias de se umfla venele pe mine si prind cu cateva deshte inelul de la urmatorul piton, ultimul de pe lungime, de abia abia mai avea loc bucla in el de cata aglomeratie de degete erau in inelul cu pricina. Si-asa s-a dus dramatic de rapa rothpunktul meu....Regrupez ntr-un spit de langa un copac, si o filez pe Raluca. Ajunsi in regrupare ne intrebam unii pe altii senini daca a luat careva (dintre noi doi) frontala...si in urma raspunsului negativ precum si in urma privelistii cetzii care se scurgea in jos de-a lungul peretilor costilei si VUlturilor,precum si a orei inaintate, horatam sa impelmentam un frumos rapel pana jos. Zis si facut, in scurt timp eram inapoi la baraca. Tot e bine ca am fost in recunostere...buna si aia, vorba ceea :)
Cum virginu imi promisese mai devreme ca imi arata metoda de asigurare solitara, il pun la treaba:
"Virginule, cum dracu ma leg si de ce?
Si de ce cu carabe si nu cu bucle?
SI de ce sa-mi leg un latz de sfoara de cur?
La ce imi trebuie?"
Vine Iustin:
"Ba tembelule, pleaca, si o sa vezi tu de ce!"
Ce sa fac si io? Plec! Pe Traseul Catzaratorului de dupa refugiu...numai ca spre fericirea mea, incepe sa ploua (fericirea ca nu m-a prins cu Raluca ploia cu pricina in Rasucita).
Cu chiu cu vai ma prind eu cum ar trebui sa ma dau jos din traseu, unde n-am apucat sa cuceresc nici macar prima lungime din cauza ploii, si las doua carabe in perete, a se vedea la sf. povestirii cand de catre cine au fost coborate de acolo.....
Mai incolo, pe la noua fara un sfert o corup pe Diana sa mergem in Intrerupta (o ora f. potrivita pentru intrarea in traseu, nu?), a carei prima lungime o scot la roth (yeeaah), regrupez la pom, vine si Diana, plec mai departe, se face noapte, cuceresc si a doua lungime pe bezna, cu frontala pe cap, si din top bag un rapel inapoi pana la Diana, pe care o dau jos si apoi ma dau si eu, ajungand cu bine la baraca.
Buuuuuuuuuun
Pana aici e bine. Sau "Iar e bine in excursie", vorba lui Gavan care zicea la randul lui "Vorba Silviei".
Vine a doua zi.
Hotarasem cu Melku sa mergem in Rasucita. Ne sculam regulamentar, mancam ceva, mai erau ac
olo Titus GOntea cu un baiat care zic si ei, modest: "MErgem in Memo..." adica in Memorial...plecau si ei ca baietii la 10.30.Virginu se aboneaza si el la echipa noastra, si o luam spre Tanc.
Cucerim prima lungime, toate bune si frumoase, intr-a doua fac stanga in loc de dreapta si intru in niste suparari de unde ma dau jos cu chiu cu vai si o iau spre dreapta pe unde merge Rasucita...regrupez in niste boscheti, vine echipa, mergem mai departe, mai regrupez o data la mijlocul celei de-a treia lungimi, ca nu-mi mai veneau corzile, frecau prea tare, vine echipa, cucerim inca o lungime care ne lasa in niste copaci suspendati pe creasta Tancului Mic.
Am facut traseul, simplu si frumos, dar cum dracu ne dam jos din tanc?
Pai cum, o luam spre copacul de rapel de unde se termina Tancul, pana la care mai regrupam de ..una...doua...trei...ori (niste brane rupte pe retragere de te luau spaimele), facem rapelul final si da-i taticu pe poteca la vale inapoi la baraca.
Back o earth again! Iar e bine in excursie!
La baraca mancam, ne facem regulamentar planul de a prinde trenul de la sapte..numai ca socoteala de acasa nu se potriveste cu aia de la baraca, normal!
Imi numar eu buclele si ce constatare fac????
Unde or fi doua carabe???
Undeeeee?
Udeee ar putea fi in cel mai rau caz???
Ghici ghicitoarea mea, unde pot fi niste carabe in cel mai rau caz, mai ales atunci cand ai strans totul si te pregatesti sa mergi acasa?
In pereteeeeeeeeeeeee!!!!
Da, oameni buni! Le lasasem in perete de cu seara trecuta, in Traseul Cataratorului, de unde facusem rapel pe ploaie.
Asa ca pune-ti Matei papucii iar, scoate hamu, leaga-te, si baga iar pana la locu faptei ca sa recuperezi fiarele, ca doar nu eram nebun sa las juma de milion de lei in perete, chit ca pierdeam si trenul de luni seara!
Virginu, care era cu Frank (un mare ciobanesc carpatin) a ramas cu noi.
Ne gandeam ca o sa ajungem acasa dupa vreo trei zile, ca ciobanii, ca cine ne ia oare pa noi cu ditai dulaul in tren, ca de stop nu se punea problema cu namila de caine...
Alpinismul trasnhumant scria pe noi!
Intr-un final apoteotic ma dau jos din perete cu toate fiarele in regula, si o luam toti trei, "alpinistii ca ministrii", spre Busteni.
Bem o bere, un capucino, o atentie (la Corvin), luam trenul spre Sinaia si ne urcam cu ditai cainele in Rapidul de venea de pe la Praga, la 11 noaptea, ca a avut intarziere. Eram pregatiti sufleteste sa ajungem cu tot cu caine pe mana TF-ului, dar se pare ca am scapat, ca d-aia stau acu in fatza calculatorului, in loc sa strabat Campia Piemontana a Ploiestiului si Campia Romana de mana cu Raluca si cu Virginu si cu cainele de lesa.
Alpinistii ca ministrii!
Everybody in the casa mare!
Iar e bine in excursie!
Ture faine!
Matei
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu